În ploaie [ yaoi ]

Prolog

Ploua iar asta consideram că era un avantaj fiindcă lacrimile mele amare se contopeau cu picăturile de ploaie ce cădeau din cer. Dacă nu aveam ochii roșii, poate puteam să păcălesc pe cineva că nu plânsesem.

Fugeam cât de repede mă puteau duce picioarele. Mă forțam să mă țin pe picioare și făceam un efort supraomenesc să nu cad lat din secundă în secundă pe cimentul rece.

De ce fugeam?

Ca să scap din calvarul în care trăiam de cinci ani, sau mai bine spus de persoana ce mă aruncase în el și mă ținea captiv acolo, neavând nicio posibilitate de scăpare.

Sau cel puțin până acum, de când am fost martor la cea mai traumatizantă întâmplare trăită, care m-a împins să fug de acasă. Acasă, ce ironic arată!

Casa e un loc cald și primitor, unde te poți simți în siguranță alături de persoanele cele mai dragi din lume. Pentru mine cuvântul '' acasă '' era echivalentul iadului, unui infern tăcut, știut doar de mine, singur și trist.

Mă mai opream din când în când pentru a-mi trage sufletul, iar apoi o luam din nou la alergat.

Nu știu cât timp voi mai continua cu fuga asta, presupun că mă voi opri doar când ma voi simți departe de locul acela, de persoana aceea oribilă, atunci când mă voi simți cu adevărat în siguranță!

M-am uitat înapoi ca mai apoi să îl observ pe el fugind în spatele meu, înjurând pe sub mustăți.

Într-o secundă m-am întors decis să alerg până ce îmi va pierde urma, iar eu voi putea răsufla ușurat. Fiind prins în toată agitația asta cu fugitul am dat peste o persoană ce m-a prins de umeri pentru a mă ajuta să nu mă dezechilibrez.

I-am privit ochii blânzi ce mă priveau întrebători pentru ca mai apoi să-i șoptesc  :

- Ajută-mă te rog!

A ridicat o sprânceană pentru ca mai apoi să zică:

- Vino cu mine! a fost tot ce a spus, ca mai apoi să mă simt tras de mână de el.

Totul a început așa, în ploaie!