Era acum mult timp in clasa a 5-a. Venise o fata noua in clasa si nimeni nu o cunostea. Nu se stia de unde venise si ce cauta aici. Dar acum era in clasa noastra si asta era tot ce conta. O chema... Anna. Un nume simplu dar cu un trecut dubios. Era timida si foarte rusinoasa. Nu scotea niciun cuvant. Astepta ca diriginta sa o puna intr- o banca si apoi sa se termine ziua si sa plece. Nu prea ii placea in noua clasa. Se vedea acea neplacere si tot odata si sfiala in ochii ei. Apoi a urmat a 2-a ora. Toti am incercat sa vorbim cu ea, dar era prea timida. Numai cu cateva fete a vorbit printre care si eu. Parea mai vesela vazandu-ma si asta ma bucura. Simteam o anumita caldura, ba chiar un foc intreg venind din sufletul eii catre al meu. Parca deja avea o afinitate pentru mine desi nici nu ma cunostea. Apoi in sfarsit ni s.a alaturat si o gasca de vreo 5-6 fete mergeau pe coridorul scolii.
S-a terminat pauza.
- Ce pacat.. a spus Alexandra.. Una dintre prietenele mele cele mai bune.
- Asa este.. a raspuns Miruna, alta prietena de-a mea.
Anna, insa nu a indraznit sa spuna nimic.
Celelalte ore s-au terminat foarte repede. Eu si gasca mea ne indreptam catre parculetul de langa scoala. Ni s.au alaturat si cativa baieti din clasa foarte draguti. Am rugat-o si pe Anna sa vina cu noi, dar a spus ca se grabeste sa ajunga acasa.
A doua zi s-a intamplat la fel. Iar dupa ore ne-am strans sa vorbum si sa ne jucam in parculet, dar si acum Anna nu a ramas cu noi.
In a treia zi ce s-a intamplat? La fel ca in zilele precedente. Si tot asa se intampla daca nu eram eu sa o opresc odata si sa-i spun de ce nu vrea sa ramana macar de data aceea.
-In fine... Daca tot insistati.. Voi ramane,dar nu voi sta mult...
