-Trebuie sa plec. Imi pare rau, spuse Anna. Pa!!
-Stai! am spus eu. As putea sa te conduc pana acasa? Asa pot afla si unde stai. Te rog?
-Nu cred ca e o idee buna. Parintii mei sunt cam ciudati.
-Serios? Crede-ma, am vazut parinti super ciudati. Ma voi astepta la orice.
-Bine, dar sa vii doar tu.
[Abia acum am inteles de ce Anna se uita cu alti ochi la mine.]
Am ajuns la casa Annei. Era la doar cateva strazi de scoala. Era o casa mare, mai bine zis o vila. Parintii Annei au iesit la poarta vilei.
-Buna ziua! Eu sunt mama Annei. Bine ai venit in casa noastra. Sper sa te simti ca acasa.
-Buna ziu si multumesc de primire. Am spus eu.
Am intrat in casa, in sufrageria imensa, plina cu bibelouri, unele cam ciudate si fotografii de familie si altele ca in orice sufragerie.
Mama Annei a adus pe un platou niste fursecuri si lapte.
-De ce nu va duceti in camera ta, scumpo? a intrebat mama ei.
-Bine.
Am urcat pe scara spiralata pana ce am ajuns in camera fetei. Cred ca era cat jumatate din sufrageria mega-mare, la fel de frumoasa ca si sufrageria si intreaga casa. Am stat o vreme acolo si ne.am jucat, apoi ne.am jucat "Adevar si provocare", dar pentru ca nu aveam voie sa facem dezordine, ne-am bazat pe adevar.
-Este adevarat ca iti place de cineva din clasa? am intrebat eu.
-De unde stii? Pai da, imi cam place de John. Dar te rog sa nu-i spui.
-Oricum vroiam sa-ti spun ca si el te place. Deci acum puteti fi impreuna.
-Serios? Ma place? Ooh, multumesc mult ca mi-ai spus.
-N-ai pentru ce..
Dupa ce ne-am mai jucat, parintii Annei ne- au chemat jos.
-Anna, scumpo, puteti veni putin?
