Statea tacut pe unul dintre scaunele de asteptare. Sa fi trecut cam 20 de minute de cand blondul motaia emotionat pe scaun. Deja a depus cv-ul si chiar daca a fost sustinut de familie din toate punctele de vedere, inca ii era teama. Langa el se aflau alti cativa zeci de barbati, unii mai bine facuti decat el, altii chiar sub nivelul sau.
Isi arunca privirea asupra celui din fata lui, focusandu-i insigna ce o purta in piep. Din acest motiv era speriat de ce alegere va face comisarul, caci el inafara de arte martiale nu stia nimic, nu absolvise niciun liceu sau facultate militara, insa era interesat de politie si de cazurile ei interesante si imposibil de deslusit. Era de parere ca se potriveste de minune acestei slujbe de investigator, ce-i drept avea o latura misterioasa. Sau poate doar se tragea datorita filmelor vizionate in copilarie cu Sherlock Holmes. Ii placeau crimele sangeroase, s-a obisnuit cu asta datorita marii pasiuni sadice ce o detinea.
Inca astepta si isi dorea sa primeasca postul, nu pentru a se face remarcat si a-i rade in fata tatalui sau care ii zicea ca nu are nicio sansa, ci pentru ca stia ca asta vrea sa faca toata viata: sa rezolve cele mai imbarligate cazuri posibile.
A tresarit de pe scaun exact cand asistenta domnului comisar a iesit din birou. Avea in maini un mic dosar pe care ar fi trebuit sa scrie numele lui. Stia ca poate si spera, insa intr-un mod nedesfasurat, neexteriorizat.
-Huang ZiTao -prununta domnisoara si blondul se ridica auzindu-si numele, insa fericirea ii este spulberata de cele ce urmara- si Lee Jonghyuk, domnul comisar vrea sa vorbeasca cu voi.
Uluit de spusele femeii, fara sa comenteze in plus ceva care l-ar fi costat mult, inainteaza cu pasi repezi patrunzand in incapere alaturi de celalat tip.
Se afla in sfarsit aici, caci pentru asta venise, dar nu era cum isi imagina. Totul parea a fi rupt dintr-un film stiintifico-fantastic sau doar unul vechi de calitate buna. A aruncat cateva ocheade biroului zarind doar un scaun intors. Datorita linistii ce se asternuse si-a permis sa analizeze aproape in intregime incaperea.
Studia biblioteca plina cu carti, cel mai probabil tipice politistilor,vasteptand sa i se vorbeasca. De asemenea, ii placeau si peretii cu o usoare tenta galbuie, semn ca nu s-a mai renovat de mult timp.
-Bine ati venit. Aude o voce stinsa si ragusita, apoi observa scaunul intorcandu-se.
Barbatul avea in jur de 40 de ani,cdar era renumit in oras si nu numai, ci si in tara. Oamenii aveau un anumit respect fata de el. Tao isi dorise inca de mic sa il vada in actiune cum rezolva cazuri si se pare ca acea zi se apropie. Cu trabucul printre degete, acesta trage cateva fumuri apoi pufai in aer. Parea dur si nemilos, avea o barba neagra cu cateva fire albe, un par carunt si mici riduri ce ii brazdau fruntea. De altfel, puteai sa il cataloghezi un batran simplu si arogant doar dupa aspect, caci nu parea nici in ruptul capului un politist faimos.
-Probabil va intrebati de ce v-am ales pe amandoi, nu? continua comisarul trezindu-l din visare pe Tao.
-Da.Raspund cei doi la unison.
-Va plac baieti - sare ca ars domnul Choi, lipindu-si palmele de birou - sunteti preferatii mei, stiati? v-am remarcat inca de cand mi-am clatit ochii cu cv-ulrile voastre. Sunteti perfecti, de aceea va vreau.
-Dar puteti alege doar unul. Intervine Jonghuyk.
-Exact! L-a completat barbatul incretindu-si fruntea ca un isteric si incepand sa rada haotic. Chestia este ca voi sunteti doi iar eu nu stiu pe care sa-l aleg. Continua acesta.
Va credeti buni pentru acest post, ha? intreaba el ranjind draceste.
-Da, domnule. Raspunde Tao pe un ton militar.
-Ei bine, demonstrati-mi! Aveti la dispozitie doua saptamani sa gasiti un caz si sa-l investigati in detaliu. Al cui caz va fi mai bun, pe acela il voi alege.
Termina de zis si se intoarce din nou cu scaunul, lasandu-i pe cei doi baieti in ceata totala. Zeci de intrebari zaceau in capul lor, mai ales in al lui Tao, insa nu voia s-o dea in bara si sa creeze o impresie proasta. Asa ca s-a ridicat elegant iesind pasiv pe usa. Isi inchise nasturii de la palton, urmand sa faca contact cu gerul surd de afara.
-Abea astept sa vad ce-mi vei pregati, blondinule. Replica Jonghyuk imbrancindu-l pentru a-si face loc.
Dar Tao nu a vrut sa ii raspunda, nevoind sa se coboare la nivelul scazut pe care-l detinea baiatul, ci il focusa cum se pierde in zare,i n marea mantie alba ce acoperise intreg Seoulul transformandu-l intr-un imperiu de gheata.
S-a hotarat sa o ia si el la pas, mergand agale pe trotuarul luminat de beculetele de la instalatiile oamenilor puse la case.Se apropia Craciunul si putea jura ca ii era dor sa simta din nou acel spirit unic, insa nu se intrevedea nimic. Probabil era din cauza anilor ce au trecut sau poate ca vremurile grele prin care a trecut l-au facut asa, l-au invatat sa nu se bucure la fiecare detaliu. Parintii lui mereu au fost langa el, l-au sustinut in tot ceea ce a facut si chiar le multumea, insa acum nu mai era langa ei. A decis sa se mute pentru mai multa intimitate si de ce nu, singuritate.
Brusc un fior rece ii trecu pe sira spinarii zbarlindu-i pielea. Intr-adevar, acel sacou negru lung nu ii tinea in tocmai de cald, dar banii nu ii permiteau sa isi cumpare o noua geaca.Defapt era somer, nu avea niciun sfant in buzunare, doar niste woni pe care mama lui ii mai dadea lunar in schimb, nimic. Inca de cand s-a mutat viziona numai filme de scurt metraj, de groaza, SF exact ca un nebun. Uneori avea vaga impresie ca asa va ramane toata viata, dar nu ca l-ar fi deranjat. Se considera o persoana introvertita si ciudata si daca ar veni vorba de o iubita ar vrea sa fie exact ca el.
Ajuns la intersectia unor strazi, incearca sa priveasca printre fulgii mari ce cadeau alene din cer. A reusit sa surprinda o silueta cunoscuta ce poposea in fata unei vitrine, simtind cum sufletul i se inmoaie. Se indrepta catre acel individ, oprindu-se in spatele lui.
-O doresti? îsi drege vocea, dar degeaba. Gatul incepuse sa-l doara groaznic.
-Ar fi cel mai frumos cadou de Craciun. Ii raspunde Jamy, baietelul care statea la acelasi etaj cu al blondului.
Tao aruca o privire masinutei ce era expusa in vitrina, zambind sincer.
-Dar mami a zis ca Mosul nu are bani pentru cadouri. Murmura copilul mai mult plangand.
Blondul se lasa pe vine intorcandu-l pe baiat cu fata catre el.
-Hei Jamy, si ce ar fi daca Mosul ti-ar darui acesta masinuta, ihm? trebuie doar sa crezi. Spune el sarutandu-i fruntea baietelului. Inima incepuse sa-i bata mai tare atunci cand bratele piticului incercara sa-l cuprinda intr-o imbratisare, insa Tao era prea mare pentru el. A chicotit usor asezandu-i caciula mai bine. Acum haide sa mergem acasa. Adauga si se ridica luandu-l de mana.
Poate ca nu era cel mai bun la astfel de situatii, dar avea inima buna. Si cine l-ar fi vazut in acea seara ar fi zis ca sunt tata si fiu. Nu l-ar fi deranjat, oricum nu avea prieteni.
-Chiar crezi ca Mosul mi-o va aduce? replica Jamy.
-Stiu asta, piticotule. I-o tranteste Tao in fata lovindu-l cu un bulgare de zapada.
Imediat baiatul se razbuna, facandu-i o baie sanatoasa blondului in zapada. Bineînteles ca s-a lasat batut doar pentru a-l vedea fericit. Adora sa il vada surazand.
-Jamy? amandoi aud o voce si isi intorc capetele in cautarea unei persoane care intr-un final apare. Oh, Dumnezeule, Jamy!
Se pare ca mama lui si-a facut aparitia nervoasa, cat si bucuroasa sa-l gaseasca pe baiat dupa cateva minute bune de cautare disperata. Aceasta il ia de ureche si il trage spre ea, mustrandu-l parinteste. Tao doar privea linistit scena ce se desfasura in fata lui, apoi si-a reluat drumul catre casa in spatele femeii ce plescaia nemultumita din buze.
Inainte de a intra pe usa, Jamy ii spune soptind:
-Trebuie doar sa crezi.
