~
>> YOONGI POV <<
Zgomotele se auzeau din ce in ce mai tare. Minho iese grabit din birou si se intreapta spre scari, iar eu il urmez. Cand ajungem la etaj doi baieti se bateau. Ma uit mai bine iar unul dintre ei e Tae. Stiam ca Tae e un copil problema dar o bataie in mijlocul holului in timpul orei? Peste putin timp aproape toti din liceu se adunasera pe hol, profesorii nu reuseau sa ii desparta iar baietii de pe margine tipau
"BATAIE, BATAIE, BATAIE"
Holurile rasunau in timp ce Tae dadea cu pumnii din ce in ce mai agresiv. Profesorii au iesit de pe hol impreuna cu Minho iar eu am ramas acolo singur in toata harababura aia. Baietii isi muta bataia undeva destul de aproape de mine dar nu pot sa ma mut din cauza multimii. M-am intors cu spatele iar tipul care se batea cu Tae imi da un pumn in fata. Incep sa plang iar lumea se da la o parte ca sa-mi faca loc sa trec. Taehyung incepe sa il loveasca atat de tare ca baiatul pierdea foarte mult sange. Era in stare sa il omoare.Minho se intoarce in incapere si incearca sa il opreasca pe Taehyung. Acum ca ma gandesc mai bine Taehyung e mult mai puternic decat imi imaginam. Dupa ceva timp cu ajutorul a 3 profesori si Minho Tae se opreste si ajungem amandoi la infirmiera, iar baiatul a fost dus la spital.
Taehyung:
"Esti bine..? Sangerezi.."
Eu:
"Tocmai ce aproape ai omorat pe cineva iar acum faci pe sensibilul?"
Tae mormaie ceva si ma imbratiseaza. Nu, nu trebuie sa cad in capcane de genul. Taehyung e copilul problema si tocmai ce aproape a omorat pe cineva in bataie fara sa-i pese. Nu vreau sa am vreo legatura cu el. Ma trage in bratele lui dar nu-l puteam respinge.
Taehyung:
"Imi pare rau, micutule"
Nu i-am raspuns. Stateam bine asa si nu voiam sa ma mai misc de acolo prea curand. Stateam cu capul pe pieptul lui si ma jucam cu snururile hanoracului lui. Dintr-odata s-a auzit usa si mi-am intors incet capul inca stand in bratele lui Taehyung. Vad un baiat cu parul brunet care se apropia rapid de noi. Ma impinge si ajung pe jos, incercand sa ma abtin din plans
El:
"Esti bine, Tae?" Nici macar nu se uita la el apoi ma ajuta sa ma ridic si vede ca am lacrimi in ochi.
Tae:
"Iesi"
El:
"Hm?"
Tae:
"IESI"
Ma ia in brate si ma pune pe pat. Baiatul se uita urat la mine si Taehyung a observat asta.
Taehyung:
"Nu ma face sa mai repet o data"
Baiatul iese si inchide usa in urma lui. Taehyung imi sterge lacrimile si se uita la mine
Taehyung:
"Vrei sa te duc acasa?" dau din cap dezaprobator
Eu:
"Am ora.."
Taehyung:
"Si tu chiar vrei sa te duci la ore?"
Eu:
"Da.."
Nu puteam sa chiulesc. Taehyung ofteaza si se uita la mine.
Taehyung:
"La ce clasa ai zis ca esti?"
Eu:
"A 9-a C"
Ma ridica in brate si merge cu mine spre usa
Eu:
"C-ce faci?"
Taehyung:
"Te duc la ora" oftez si ma fac comod in bratele lui. Urcam pana la etajul 2 si mergem pana in capatul holului. Taehyung deschide usa si ma lasa jos. Toata clasa se uita la noi inclusiv profesoara. Tae ma lasa jos intr-o banca in timp ce toate privirile erau atintite asupra noastra. Abia acum realizam ca toata scena asta arata super ciudat. Un alfa plin de sange care tine in brate un omega nu este cea mai obisnuita priveliste. Baiatul acoperit de sange iese din clasa iar ora de curs continua de parca nimic nu s-a terminat. Dupa ce am terminat toate orele m-am dus in biroul lui Minho unde dau de Taehyung.
Eu:
"Um..Unde e Minho?"
Taehyung:
"A plecat dupa ce mi-a spus ca o sa am detentie maine"
Eu:
"C-ce..?"
Unde putea sa fie? Cum ar fi putut sa ma lase asa?
Taehyung:
"A, mi-a spus sa iti dau asta"
Era un plic rosu semnat de Minho. Deschid plicul si scot o foaie de hartie scrisa cu grija."Draga Yoongi,
Au aparut niste probleme de familie care nu puteau fi amanate, ti-am lasat niste bani in plic. Nu stiu cat o sa fiu plecat. Cat despre unde o sa locuiesti..stiu ca esti capabil si o sa te descurci tu.
-Minho"Eram confuz si frustrat. Cum o sa ma descurc? Lacrimile incep sa-mi curga pe obraji
CITEȘTI
𝐌𝐈𝐍𝐄 // TAEGI \\
FanfictionYoongi este singurul omega intr-o scoala de alfa. Dupa moartea parintilor sai totul se complica iar viata lui ia o intorsatura drastica.