|| proză scurtă || ficțiune generală ||
Toate trăirile mele, o să le împart cu tine, iar tu puiule, atunci când o să crești, sper din suflet să citești aceste rânduri, pe care le scriu cu drag.
,,Lacrimile îmi udau chipul, iar o micuță l...
Sufletul meu pur, scriu aceste rânduri pentru tine, pentru a-ți transmite o fărâmă din fericirea și inevitabil, din tristețea mea.
Nu o să uit niciodată ziua de 7 iunie 2018. Era o zi foarte călduroasă, cu toate că abia era începutul verii. La insistențele prietenei mele, îmi făcusem curaj să cumpăr un test de sarcină. Bineînțeles că trecuse câteva ore bune până prinsesem curaj să-l fac. Nu pentru că nu te-aș fi dorit, din contră, te doream enorm, dar frica, că nici atunci nu o să apară nenorocitele acelea de liniuțe roz, mă îngrozea. Timp de 90 de zile, în fiecare lună făceam acest test, sperând că îmi venea menstruația peste, dar mereu eram dezamăgită, până în acea zi.
Cu testul așezat pe marginea chiuvetei și cu inima cât un purice, așteptam să treacă minutele. Doar cinci minute, atât mă despărțeau de o veste minunată. Am făcut ture în micuța baie, încât talpa adidașilor se tocise. Cu voce scăzută spuneam rugăciuni, pe șira spinării simțeam cum îmi alunecă borbonele de transpirație, iar tot corpul îmi tremura. Mă simțeam amețită, o micuță stare de greață se făcu prezentă, dar am ignorat-o.
Totul este în mintea mea. Calm!
Era tot ce puteam gândi în acele clipe. Nemaiavând răbdare, ridicasem testul de sarcină cu degetele tremurânde pentru a privi rezultatul. Cu lacrimi în ochi, cu inima care mai avea puțin și îmi ieșea din piept, văzusem într-un final acele liniuțe magice. După ce îmi dădusem cu apă rece pe chip, pentru a încerca să mă calmez, ieșisem din baie și mă întorsesem la treabă. Sau, mă rog, încercam să fac asta.
Eu eram definiția fericirii. Chipul meu radia de bucurie, zâmbetul îmi acapara jumătate din față, ochii îmi sclipeau din cauza lacrimilor pe care le obligam să nu cadă ( lacrimi de fericire puiule, într-un final Dumnezeu mi te dăruise), iar palma stângă îmi mângâia pântecul.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Totul fusese perfect până când tatăl tău decisese să-și petreacă timpul cu amanta sa, băutura. Ea este refugiul său, fericirea sa, liniștea sa, pe când noi, pfff noi nu am însemnat nimic și nici nu o să însemnăm.
Îl sunasem în aceeași zi de 7 iunie să-l anunț că visul nostru s-a împlinit, iar tu, micuț îngeraș ești pe drum. Se bucurase enorm, dar în acelasi timp, simțisem durerea din vocea sa, el fiind plecat în străinătate de câteva zile. Nu am cum să zic că nu a ținut la noi, a ținut enorm, dar cu timpul toată iubirea sa, s-a evaporat exact ca băutura din paharul său.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
