Prolog

12 1 0
                                    

  Îmi încrucișez brațele la piept, continaund drumul spre apartamentul părinților mei

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

  Îmi încrucișez brațele la piept, continaund drumul spre apartamentul părinților mei. Era destul de târziu, în jur de ora trei sau patru. Insă un lucru cert era acela că era foarte frig. Aproape că mă făcea să regret faptul că refuzasem să mă ducă Charlie cu mașina. Deși asta era imposibil. Preferam să îngheț pe drum decât să petrec timp cu acel misogin.

  Urc scările blocului, având mâna stângă pe balustrada rece din fier în timp ce îmi deschid telefonul pentru a vedea dacă am un apel ratat. Aveam cateva de la tata, nimic mai mult. Intru în apartament, închizand ușa în urma mea și mă îndrept spre dormitor. Eram obosită, atât de obosită că nici măcar nu mă gândeam să mă demachiez.

  Îmi sprijin fața în palma, aruncând plictisită o privire la tabla pe care profesoara scria ceva. În ciuda faptului că mi-am băut cafeaua de dimineață, muream de somn.

– Cum ți s-a părut petrecerea? întrebă Brooklyn în șoaptă, nevrând să deranjeze lecția doamnei Sanchez.

Nimeni nu voia să o deranjeze pe doamna Sanchez.

– Se putea și mai bine, mormăi în timp ce măzgălesc ceva pe ultima pagină a caietului.

– Oh, haide! A fost prima petrecere pe care am dat-o. Măcar încurajeaza-mă! mă lovi ușor în braț, făcandu-mă să tresar.

  Muream de somn iar șatena nu părea că avea sa ma lase în pace până când nu îi spuneam ce voia să audă.

– Ce te-a deranjat? insistă.

Dacă aveam să o ținem așa, riscam să îi atragem atenția lui Sanchez. Brooklyn a uitat cât de nebună e cucoana asta.

– Ți-am zis să nu-l inviți pe Charlie, tipul are probleme, îi răspund în timp ce învârt pixul albastru între degete.

– Winters, înjur în șoaptă la auzul vocii profesoarei, îmi poți răspunde la întrebarea pe care am pus-o?

  Întrebare? Ce întrebare? A pus o întrebare?

– Îmi pare rău, puteți repeta întrebarea? îmi umezesc buzele, rotind inelul pe care îl purtam.

  Făceam asta când eram agitată.

– Vorbim după oră, spuse pe un ton glaciar, făcându-mă să regret imediat că a trebuit să intru în vorbă cu colega mea de bancă.

  Așa ajunsesem la ceea ce numea doamna Sanchez "Cum sa devin un cetățean mai bun". Și oricât de stupid suna, era adevărat.

Summer and other mysteriesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum