Apogeul dragostei

Chapter 3

~Oscar~
După vizita nocturnă , aceasta se refugiază în bibliotecă. Vederea trupului ei gol pe sub o cămașă de noapte , nu era o idee bună. Sâni mici , însă cu un sfârc rozaliu întărit din cauza frigului străpungea țesutul. Părea că are undeva la 17-18 ani , însă niciodată nu știi ce ascunde o femeie.
Privește pe geamul ferestei , văzând clădirea mare a Teatrului. Un pahar cu rom se găsea pe pervaz. Îl ridică și ia o mică gură.
Deși era târziu , somnul îi dispăruse , având în minte doar aceea imagine cu o tânără jumătate dezbrăcată.
Pe birou se afla câteva scrisori nedeschise. Oftează și se așează la birou aducând privirea peste cei care au scris scrisoarea. Una era de la profesorul Challenger. Acesta era un om înstrăinat , având legături cu Regina Victoria. Avea faima de un profesor inteligent , însă ușor nebun. Avea o pasiune pentru dinozauri , și pentru flori. Pe 10 iunie 1854 , împreună cu Regina Victoria și prințul Alberto , au transformat un palat într-un muzeu dedicat relicvelor. Scrisoarea vorbea despre nașterea fiicei sale , Enid Challenger , fiind invitat la botezul ei.
O altă scrisoare , era de la Lord John Roxton , un om important în armată pentru abilitățile de lunetist. A explorat pe cont propriu , sau în echipă , numeroase regiuni din Sahara sau Amazonia. Când deschide scrisoarea , observă scrisul îngrijit , poate prea îngrijit pentru un bărbat care ține mai mult o pușcă în mână decât un stilou. Era invitat să observe noua colecție de animale care le-a capturat din Africa cu ultima misiune.
Ultima scrisoare era de la Arthur Hangerton. Dorea să îi prezinte pe fiica lui. Gladys Hangerton , o tânără domnița pregătită pentru noul sezon. În toată scrisoarea vorbește despre cât de fermecătoare și rafinată este fiica lui , descriind-o că un înger. Un chip blând încadrat de un par brunet , ochii negri străluceau de bucurie mereu.
Începe să scrie răspunsurile , punând-ule într-un plic. Pune emblema casei Edwards , un Phoenix cu o cruce în ghiară , lăsând-ule pe o tavă.
Se ridică de la birou și merge în cameră. Se dezbracă de cămașă , ramând la bustul gol și se așează pe pat.
Deși toată noaptea a trecut , se simțea la fel de obosit ca atunci când sa așezat în pat. Oftează și se duce la lighean să își spele fața. Oglinda de la masa de toaletă , îi arată începutul cearcănelor. Pune degetele sub ochii și trage ușor înspre margini.
Coboară în sufragerie. Câteva slujitoare puneau masă și făceau curățenie.
- Lord Edwards , micul dejun e pregătit. spune o slujnică
- Mulțumesc Margaret, poți te rog să chemi oaspetele ? spune în timp ce se așează.
După câteva minute , un foșnet de rochie se aude. Își ridică privirea spre scări , pentru a vedea o tânără într-o rochie albastra de muselină. Părul care azi noapte îi cădea răzleț pe umeri , acum era prins într-o coadă împletită.
Face o mică plecăciune și rămâne în picioare. Cu un semn de mână îi indică un scaun.
- Cassie , îmi poți povesti cum ai ajuns pe drumuri ? spune Oscar în timp ce întinde untul pe o felie de pâine caldă.
- Părinți mei m-au dat afară. Nu aveam bani pentru mâncare sau o locuință , așa că am fost obligată să stau în frig. Însă vă mulțumesc mult pentru ospitalitate. zâmbește ușor Cassie in timp ce mănâncă.
- Ce-ai de gând să faci ? Poți rămâne aici că și servitoare , dacă dorești.
Vedea ridurile care au fost formate pe fruntea ei. Părea că va lua o decizie importantă , care îi va schimba viața. După cinci minute , o vede clătind din cap , în sens afermativ.
- Poți începe din seara asta. Eu voi fii plecat câteva ore , te voi lăsa în grija lui Margaret.
- Vă mulțumesc Lord Edwards , pentru tot ce ați făcut pentru mine. Sper că voi putea răsplăti tot.
Oscar zâmbește ușor în timp ce bea o gură de ceai. O privește cum mănâncă cu gesturi delicate , aproape nobile. Cum se șterge ușor la colțul gurii de-o urmă de marmelada, sau cum ține ceașca de ceai. În jurul ei plutea un aer nobil , de încredere în sine.
  Se ridică de la masă , luând-uși paltonul ieșind din casă. În fața porți , se află Aaron , băiatul de la grajduri , având hățurile lui Apollo în mână dreaptă , iar mâna stângă la spate.
- Lord Edwards , calul dumneavoastră.
- Mulțumesc Aaron , poți merge să mănânci acum. zâmbește în timp ce încalecă calul.
- Vă mulțumesc , sir. pleacă capul și se retrage.
Călărește spre casa lui Challenger , pe drum salută câteva doamne care se plimbau pe strada , și câțiva domni cu care obișnuiește să joace poker.
   Ajunge în fața casei lui Challenger , o casă înaltă , cu două etaje , de culoare crem. Ferestrele erau înalte , cu tocurile vopsite în negru. Câteva flori roșii , atârnau la o fereastră. Gardul alb , avea un model floral ales de soția lui George Challenger.
   Coboară după cal , lăsând-ul în mână unui servitor. Acesta îl poartă în spatele casei într-un grajd , unde îl va hrăni și îi va șterge sudoarea.
    Își aranjează paltonul , și privește rochia albă din cutia de cadouri. Ia cerut lui Margaret să cumpere una pentru o fetiță nou-născută , însă era sigur că aceea rochie e pentru o vârstă de trei-patru ani. Oftează și ciocăne ușor.
  - Vin. țipă o voce acută și groasă.
Ușa se deschide brusc , iar un bărbat destul de înalt , având o coamă de păr roșu în toate direcțiile , iar barbă roșie îi ajungea până la cureaua pantalonilor. O pereche de ochii negri scăpărau mereu din cauza furiei.
- Oh , Oscar , ai ajuns. Te rog intră. spune în timp ce se îndreaptă spre sufragerie.
- Ești bine , George? Pari nervos , ceva sa întâmplat cu Enid sau cu cercetările despre dinozauri?
- Mai rău de atât. Profesorul Sumerlee , a plecat în America de Sud pentru o exploatație despre o lume pierdută.
- Este vorba despre aceea lume pierdută de care a vorbit în conferința de acum trei zile , la Teatrul Operei? întreb în timp ce-mi las paltonul și pălăria de călărit , pe un scaun.
- Imaginează-ti , a plecat fără mine. țipă frustrat George în timp ce aruncă mâinile în aer.
- George, nu mai țipa atât. se aude o voce feminină.
Ridic privirea în sus , și o văd pe Elizabeth. O femeie basă , cu părul negru creț căzând-ui pe spate. O rochie galbenă , cu o mică curea neagră îi scotea silueta în evidență. Ochii negri străluceau de fericire.
Coboară scările și își așează mâinile pe umeri lui George. Ea era cu cinsprezece ani mai mică decât el , însă a avut curajul să se căsătorească cu un om masiv , care era mereu nervos și morocănos.
- Îmi pare rău , Elizabeth , însă toată povestea cu Sumerlee , ma enervat. spune în timp ce aprinde o țigară.
- Va fii bine , chiar daca e bătrân , e inteligent. Voi merge la Enid , e ora să îi dau de mâncare. spune în timp ce-l sărută pe obraz.
-  Lady Elizabeth , acesta este pentru Enid. I-am cerut un sfat lui Margaret , o servitoare , și nu știu cât de potrivită va fi. zâmbește stânjenit Oscar , în timp ce îi întinde cutia cu rochiță.
- Mulțumesc , lord Oscar. Sper că veți fii prezent și duminică la biserica de pe Edgware Road. zâmbește în timp ce ia cutia și merge spre scări.
- Voi fii prezenta , lady Elizabeth.
O privesc cum urcă scările zâmbind. Eram fericit pentru relația lor.
- Vreau să-ți prezint un album de foto. L-am primit de la Lord John , când s-a întors din Africa.
- Mi-ar face plăcere. zâmbesc în timp ce mă ridic de pe scaun și-l urmez în bibliotecă.
Biblioteca , era o încăpere imensă , plină cu cărți , hărți geografice și manuscrise vechi. Un birou oval , din lemn de nuc, cu o lampă se afla în mijlocul camerei. O canapea roșie , cu câteva perne brodate , se afla lângă o fereastră.
- I-a loc , până voi căuta albumul. spune George în timp ce indică canapeaua.
Mă așez pe canapea , și observ un exemplar din Originea Speciilor de Darwin. Cartea , arată veche , chiar dacă cartea a ieșit de doar doisprezece ani.
- L-am folosit mult. Eram curios pe ce baza Darwin , teoriile sale. Pot zice că sunt interesante , dar și ușor eronate. În dimineața aceasta am trimis o telegramă domnului Darwin , pentru o întâlnire. spune în timp ce se întoarce cu un album de foto.
  Copertă albă , din piele era veche. Câteva poze șterse alb negru erau cusute pe o bucată de textil albă. Pozele arătau diverse părți dintr-un animal cu solzi , și unul cu aripi imense.
- Par interesante , de ce animal e vorba ? spun în timp ce privesc mai atent o poză.
- Ai putea zice un aligator și o pasăre imensă , însă forma corpului e diversa. Ceea ce este mai interesant , e copertă. După cum vezi e un alba , însa dupa cateva analize , a rezultat că e piele umană.
Las albumul din mână să cadă pe canapea. Îmi miros mâna , însă nu simțeam nici-un miros de mort sau de descompunere.
- V-ați întrebat de ce un om cu pielea albă se afla într-un trib din Africa , nu este așa? spun ușor.
- Asta a fost prima întrebare. Presupun că e vorba de omul care a făcut și pozele. Însă trebuie să mai cercetez asupra acestei chestiuni. spune George în timp ce ia albumul și-l pune pe birou.
- Însă vorbește-mi de tine. Pari divers azi. spune în timp ce înclină capul.
- Ieri seară am găsit o fată pe drum , am dus-o acasă , am îngrijit-o. Noaptea m-am dus să văd dacă se simte bine , deoarece doctorul ma sfătuit să-o controlez. Însă în fața mi-a apărut un corp minunat , prea dezvoltat pentru vârsta ei. spun în timp ce îmi fremăt mâinile.
- Dragă Oscar , îți place fata. Cum se numește? râde în timp ce îl bate pe spate.
- Cassie , Cassie Hunter. Însa nu îmi place , doar că ma surpins. bolborosesc ușor.
- Îmi place numele. Dar , dacă tu susții aceste fapte , este bine. Vei ramâne la cină?
- Nu , mă voi întoarce acasă. Mâine voi merge la Lord John să-i văd colecția de animale.
Mă ridic și mă îndrept spre ușă. Un servitor , era în fața casei cu calul meu. Mă întorc spre George pentru al saluta.
- Când vei învăța să mergi cu trăsura? Vei arăta că un adevărat lord.
- Mă simt mai bine în șa. spun în timp ce îmi așez pălăria.
- Ai grijă cu fata. râde în timp ce bușește ușă.
Nebun bătrân.