Nuu, nu ma lua de aici . Deja ma simt stânjenită . Ce o sa ii spun lui Andrew ? Daca zic ceva greșit ? Daca imi vede jurnalul ?
-Umhh. , eu ma simt bine aici ..
-Oh draga , hai du-te .
Mama m-a împins de la spate pana am ajuns la scări . Andrew m-a luat de mana pe scări si am urcat repede sus .
-De ce ?
-De ce , ce ? Ahah , pentru ca vreau sa vorbim.
-Ce putem vorbi ? Sunt o tocilara , parca popularii nu stăteau cu tocilarele ! zic eu ironica , dar mai bine nu o ziceam .
-Crezi ca eu sunt ca toți ceilalți ? zice si se uita in ochii mei căprui .
-Da ! zic , dar oh ma topesc cand il vad asa aproape de mine .
-Ei bine , nu sunt . Eu sunt cu totul si totul altfel decat ceilalți baieti. Mi-am bătut joc vreodată de tine ? Nu , poate am ras de câteva ori dar totuși nu puteam sa stau acolo ca mutul si sa ma holbez la ceilalți .
Daca stau sa ma gândesc , el niciodata nu a glumit pe seama mea . Doar râdea si se holba la mine . Wtf ce proasta sunt .
-Aloo ? Alison mai esti aici ?
Oh doamnee , mi-a spus numele . OMG , OMG . Suna asa de bine cand iese pe gura lui perfecta . Ah si buzele alea , mor sa le ating . Sunt asa rozalii și perfecte .
-Alison ! zbiară Andrew , ma ia de încheieturi si ma tranteste de usa.
-Da ! tip si eu , dar mai încet sa nu creadă mama ca facem cine știe ce.
Stam in jur de 5 minute asa , el se uita in ochii mei adânc . Cred ca încerca sa isi dea seama dacă simt ceva pentru el . Sper sa nu isi dea seama . Mi-a dat drumul la încheieturi , parca puțin trist .
-Imi pare rau . zice si pupilele mi se dilata .
-.Pentru?
-Pentru ca te-am trântit de usa .
-Ah da , nu-i nimic .. Sunt obișnuita .
-Cum adică esti obișnuita ?
-Paii , încep sa ii povestesc povestea mea , cand am intrat in generală era perfect . Aveam prieteni , pe atunci era foarte bine daca aveai numai 10 pe linie . Toți ma credeau super desteapta si ma simțeam mai presus de ceilalți . Dar de cand am intrat la liceu , toți cred ca sunt o tocilara. Nu cred ca știi cum e sa nu ai nici măcar un prieten. Nimeni nu vorbește cu mine , asa ca am decis sa nu vorbesc nici eu cu nimeni . "zic si ma așez pe pat . "
-Pai daca nu vorbeau cu tine , băga-i tu in seama .
-Am încercat asta de câteva ori si toți si-au bătut joc de mine .
-Dar esti frumoasa , desteapta. E foarte bine ! Adică eu as prefera sa fiu prieten cu o fata frumoasa/ desteapta , nu cu vreo parașută proasta si urata .
Fata mea s-a înroșit la auzul cuvintelor lui . Andrew m-a tras intr-o îmbrățișare si mi-a șoptit :
-O sa fiu eu prieten cu tine !
-De ce ai face asta ? Daca mă saluți pe holurile scolii , nu o sa iti scadă popularitatea ?
Rasul lui a împrejmuit toată încăperea .
-Ti-am zis , eu nu sunt ca ceilalți. Nu imi pasa parerea lor , sunt prieten cu cine vreau si stau cu cine vreau. Daca vreau sa fim prieteni suntem , nu accept un refuz !
-Bine ..
-Asta inseamna ca suntem prieteni ?
-Ahă ..
Atunci Andrew ma întinde in pat si incepe sa ma ..... Gâdile ?! Oh nu , urăsc sa fiu gâdilata .
-Cioc-cioc .
Cand se aude ciocnitul Andrew se oprește , dar nu înainte sa imi plaseze un sărut pe obraz.
-Intra ! zic eu dupa ce m-am pus in șezut in pat . Andrew stătea Turcește.
-Nu am vrut sa va deranjez , dar v-am adus desertul .
-Mulțumim Jane ! spune Andrew înainte ca mama sa iasă pe usa.
Ah da , am uitat sa întreb .. De ce ii zice mamei mele pe prenume?
-Ahm , Andrew ? De ce ii zici mamei mele pe Prenume ?
-Din acelasi motiv pentru ca tie iti zic Alison. E normal , doar nu o salut gen : Hei doamna !
-Ăhă ..
@@@@@@@@@@@@@@@@
Gata si cu acest capitol. Sper ca va place .
Pupsi:) :XX
