Roxx

Capitolul III

  Trecuseră vreo două zile de când nu am mai vorbit. Deja îi simţeam lipsa. Simţeam nevoia să mai vorbesc cu ea, orice. Îmi dădeam seama că mă ataşasem mult de ea, şi asta nu era deloc rău. Aveam nevoie de cineva ca ea. Şi, spre speranţa mea, şi ea de cinevaca mine.

Asta gândeam în timp ce mergeam pe pietonalul unirii cu nişte prieteni când, în acel moment, destinul mi-a tras o palmă şi m-a întors cu ochii spre ea. Trecuse pe lângă mine. Ne-am uitat unul la celălalt dar nu am spus nimic. Am continuat pur şi simplu sămergem în direcţii opuse. Eu, în acea fracţiune de secundă, mă gândeam dacă era chiar ea sau doar halucinam de dor. M-am uitat înapoi spre ea, şi am scos repede telefonul s-o sun.

-Tu erai? am întrebat-o cu subînţeles, sperând să-mi dea un răspuns pozitiv.

- Da.. îmi spuse cu un glas tremurat.

- Păi şi nu m-ai salutat, nimic?

- Iartă-mă, te-am observat târziu şi am zis să nu te deranjez.

- Cum să mă deranjezi? Te-aş fi oprit chiar, dar m-am gândit că poate eşti ocupată.

- Nu sunt, dar trebuie să merg cu o prietenă până la ea.

- Ah, bine. Atunci mai vorbim, pa-pa.

Conversaţia nu s-a terminat prost, deşi eram puţin supărat că nu am putut s-o salut, şi chiar s-o îmbrăţişez. Oricum eram foarte fericit că am văzut-o şi că am vorbit cu ea, chiar dacă nu a fost cum aş fi vrut.

În acea seară am intrat pe tumblr cu intenţia să-i scriu. Dar, spre bucuria mea, deja primisem mesaj de la ea.

- Iartă-mă, Gabe, iartă-mă că nu te-am salutat. Dar mi-e foarte ruşine, mi-e ruşine să vorbesc, nu am putut spune nimic. Iartă-mă..

- Nu-i nimic, Roxx. Nu am cum să mă supăr pe tine, mai ales din cauza asta. I-am zis, calmând-o.

- Aw, eram îngrijorată. Îmi spuse, uşurată.

Trecuseră câteva minute bune, şi primisem alt mesaj de la ea.

- Gabe, tu ce faci când nu poţi dormi? Adică presupun că nu prea poţi, din moment ce mi-ai răspuns pe la ora 2. De ce nu dormi? Sau de ce nu poţi dormi?

Nu doar că i-am răspuns la întrebare, dar i-am scris mult mai mult decât trebuia. Deja sărisem peste subiect. Deja aveam încredere maximă în ea, deci mă puteam lăsa dus de val şi să-i spun tot ce-mi trecea prin minte în acele momente.

Am vorbit despre tot felul de chestii în acea seară, dar la un moment dat s-a făcut linişte pe tumblr. Nu mai primeam niciun mesaj. Mă gândeam că a adormit, ceea ce era bine pentru o fată care avea insomnii. După un timp, însă, primisem mesaj pe telefon.

- Gabe, mi-e frică. Ai auzit cum tună?

Îmi amintisem că tabletă ei se mai închide şi nu o mai putea deschide decât după vreo ora.

- Daa, până şi eu m-am speriat puţin. i-am zis, amuzat.

- Mor de frică. Am început să lăcrimez şi tremur toată..

- Uof, aş veni să stau cu ţine..

- Chiar? Îmi spuse, ridicându-şi puţin moralul.

- Normal, Roxx.

- Totuşi, mi-e foarte frică..

- E ceva normal. i-am zis, încercând s-o calmez. Pune-ţi muzică la căşti şi hai să vorbim prin mesaje.

- Bună idee. Dar tot văd fulgerele şi îmi dau seama când tună. Încă mi-e foarte frică, Gabe.

- Iar pe mine fix acum mă ia somnul..

- Asta e binee. Treci la somn imediat!

Din moment ce amândoi aveam insomnii în perioada aia, se bucura pentru mine când spuneam că mă ia somnul, dar şi eu pentru ea. Problema era că în acel moment ea era foarte speriată iar eu eram chior de somn. Dar nu aveam de gând să mă dau bătut somnului.

- Nu te las singură. Sunt doar mai obosit pentru că azi am mers mult prin oraş.

- Atunci ne culcăm amândoi. Nu cred că prinzi des o noapte să dormi ca oamenii normali, deci e spre binele tău. Dă-mă dracu' pe mine şi dormi.

- Aş fi acceptat, până ai zis să te dau dracu'.

Oricum nu aş fi acceptat, dar am spus asta doar pentru că m-a supărat mult ce a spus.

- Şi totuşi, mi-e prea rău să mai stau treaz. Ne culcăm amândoi, şi nu are de ce să ne fie teamă. Ne avem unul pe altul.

- Oh, doamne, şi nu te consideri drăguţ.. În regulă, hai să ne culcăm. Dormim "împreună".