Prin acest capitol voi zice tot despre mine pentru că mna știți cum e unele persoane se simt mai bine când zic ce au pe suflet așa că nu o voi mai lungii
Eu sunt adoptată :) dap de la 8 luni pe scurt am avut multe probleme de sănătate și încă am dar e ok
Cu timpul toți își băteau joc de mine fie în parc fie la școală etc
Sunt genul ăla de persoana care chiar și când suferă încearcă să fie ok indiferent de situație de la 6 ani tot mă întrebam de mama naturala etc
În primii doi ani de școală au fost de kkt pentru că toți mă evitau și mă credeau ciudata mă simțeam că o fantoma și chiar daca incercam sa mă bag in seama cu ei mă respingeau că de ce nu
Anii au trecut și am ajuns la vârsta de 13 ani atunci am intrat într-o oare care depresie pentru că începusem să mă gândesc și mai mult la familia mea natura și plus badjocura deci no și începusem să mă tai și plângeam mereu pentru că îmi tot imaginam motive pentru care mama m a lasag in spital
In februarie 2019 am decis că e timpul sa aflu tot
La modu' că eu indiferent de ce o sa aflu o sa fiu ok
Ei bine mi s a zis că am bunica și mi s a mai spus că sa aștept 3 săptămânii că o să mă sune ce-i de la protecția copilului sau plm cum ii zicea că nu mai știu
Trece o lună și eram tot mai "disperata" sa zic așa bine nu chiar disperata dar știți voi ce vreau sa zic
Suna aia și peste o săptămână ajung in locul tespectiv eu atunci uitasem de tot și eram fericită
Eu înainte de toate astea eram un copil foarte alergic,iubitor,mereu fericit etc dar de atunci am început să fiu inversul
Atunci țin minte perfect și voi tine minte toată viața mea că m-am așezat pe un scaun,in fata mea pe alt scaun era mama adoptivă și o duduie care trebuia tot pe un scaun in fata mea cu o foaie in mana
A început să îmi zică numele mamei,unde a lucuit și câți ani avea când mo născut
După mi-o zis de bunica,numele și unde a lucuit după de fratele mai mare numele și vârstă
Până aici totul ok eram fecirita etc
După îmi zice aia că am mai avut un frate care a murit la 2 luni
In momentul ăla mă jur că am simțit cum viața mi-o futut o palmă și nu am mai putut vorbi și timp de o oră și jumătate m-am aptinut sa nu plâng
După mi se zice de sora mea, numele,bunicul e mort și de tata nu s a aflat nimic
In ziua aia am plâns în continu și nu am avut nici pofta de mâncare(Mo convins mama sa mananc dar tot plângeam când mâncăm ;-;)
Timp de o perioada destul de lunga numai plângeam și mă tăiam
Am cunoscut diferite persoane care au încercat să mă ajute sa îmi revin și le mulțumesc mult
Și când lumea era și de kkt îl anul acela fix după ziua mea bunicul din familia adoptivă a murit (20 mai ziua mea - 22 mai a murit ) in momentul acela am intrat și mai rău în depresie și nimeni care îneca sa mă facă într-un fel să mă facă mai ok nu prea reusau
Pe la sfârșitul anului 2019 am cunoscut un băiat care nu știu cum dar mo scos din depresie dar din păcate acea relație nu mai exista(nu dau mai multe detalii) in orice caz îi mulțumesc și lui pentru că m a scos
De un an și ceva stau prost cu relațiile dar mna asta e mereu sufăr și încerc să fiu ok pentru prietenii mei și familie chiar daca uneori nu pot
La tăiat am renunțat dar de plâns încă plang (in timp ce scriu asta plâng😅)
A trecut un an de la chestiile aflate despre familie și tot nu s a mai aflat nimic dar nu mă las ^^
Acum sunt mai ok cu ideea asta dar tot mă afecteaza
Mulți băieții și-au bătut joc de mine pentru diferite chestii și recunosc că și eu am făcut asta o data și de atunci nu am mai făcut-o
Dar asta e viața trecem peste orice ar fi totuși
Nu vreau sa va întristez cu acest capitol doar am vrut sa mă descarc de asemenea îmi pare rau de persoanele care sunt mai sensibile
Sunt o persona care se angajează foarte repede,e grijulie,iubitoare,cringe,bebuna etc (măcar a mai rămas ce a din mine cea veche ❤️)
Va iubesc pe toți și aveți grijă de voi❤️❤️❤️
