când eram mică
atât de mică încât
priveam lumea
de la un metru treizeci
credeam cu toată ființa mea
în sirene
aşa cum un călugăr
crede în Dumnezeu.
singura mea grijă la plajă
era să caut și să găsesc
aşa o ființă a mării
cu părul veșnic ud, cu solzi
şi niciodată nu renunțam;
după niciun eșec.
ba chiar căutam mereu câte o piatră
sau o scoică mai frumoasă
şi o păstram cu mine mult timp
crezând că sigur e specială
şi o să mă transforme și pe mine
dacă voi avea răbdare.
cândva i-am spus tatălui meu
că eu merg la plajă doar pentru
sirene, iar el a râs și mi-a zis
"dar nu există sirene".
a fost mai dureros să aflu
că nu există oamenii mării
decât să aflu
că nu există moş crăciun.
CITEȘTI
cum mi-am vindecat juliturile
PoetryUneori, se spune că poezia salvează vieți Vreau și eu să o salvez acum pe a mea. Notă: acest volum include și poeziile din cartea "Cum am umplut singura un Univers", pe care am retras-o în ciorne pentru ca nu îmi plăceau unele dintre ele.
