Am ajuns la el acasa.
Era o casa cu 2 etaje si o mansarda. Eram atit de obosita ca am adormit de indata. Camera in care locuiam eu, era o camera superda, avea un geam prin care puteam admira stelele noapte (locuiam in mansarda) erau o multime de lucrurri in acea camera: carti, jucarii, discuri cu muzica..... surpriza ce am gasit eu ... rochia mea, rochia care credeam ca am pierdut-o "cine e omul acesta? de unde are lucrurile mele?" astea erau gandurile care m-au macinat toata noaptea.
Dimineata, cind m-am trezit am fost placut surprinsa cand am avut mic dejunul in pat. Dupa ce am mancat am incercat sa vorbesc cu domnul X dar nu era acasa. Am decis sa o sun pe mama si sa ii spun ca nu voi fi acasa nici azi, nici miine si sa nu isi faca griji. Dar minune- mama nu a raspuns. In capul meu au inceput sa apara diferite ganduri despre familia mea, eram panicata: daca s- a intimplat ceva, de ce nu raspunde. Asa ca am decis sa plec acasa.
Nu aveam cu ce pleca acasa, nici masina, nici bani. Am coborat la subsol. Am ramas masca: Cine e baiatul asta? Are si bani, si casa, si masina, si inca si numele mi-l stie. Am ales o masina din cele 3, o masina mica rosie si am plecat spre casa.
Nu pre stiam sa merg, am mers si pe trotuar dar nu aceasta e cel mai important. Am ajuns acasa, era un dezastru total. am cazut in genunchi de durere. Nu stiam ce sa fac acum. Casa ardea in flacari. Usa era inchisa. NU puteam intra in casa. Masina familiei era afara asta era si mai rau. Parintii erau in casa. Am sunat la serviciul de urgenta. Dar era prea tirziu.
Ce ma fac acum? Fara ei nu pot face nimic. Fara ei eu nu am viitor
Cu ce am ramas? Cu nimeni ....
