Capitolul 1.

73 1 3
                                    

Acea banca o sa îmi dea fiori de fiecare data când îmi voi aminti. Chiar sub plopul înalt din parc,eram doar noi si primele emoti. Totul a incepund când...

- Dă-mi telefonul!!!!

-Nu,eu sunt mai mare așa ca eu aleg muzica,clar??

-Feteloorrrrr!Gata. Spuse Nico ,fiind una dintre cele mai mari.

Nico a insistat sa mergem intr-un parc care nu era foarte departe,eu fiind o fata timida si fricoasa preferam sa stam la poarta,pe banca din fata casei ei care îmbătrânea odată cu noi. Plictisindu-ne toate am acceptat idea,fara sa stiu ca îmi va schimba viață radical si ca acolo v-a începe.

Mergând speriata si având căciulă care îmi astupa jumătate de fata,eu continuam sa merg sperând ca drumul va fi pustiu pana in parc. Eram îmbrăcată oribil,după părerea mea si nu vroiam sa risc sa fiu văzută așa.

Ajunse in parc,in coltul parculetului se afla doi tipi,stateau pe banca,una din multele bănci aflate in parc. Venind de la oras ,eu nu cunoșteam aproape pe nimeni dar mai ales pe cei doi.

-Nico, ii cunoști pe cei doi? O întreb eu speriata pe ea.

-Nu Angi nu-i cunosc.

-Atunci de ce se uita la noi?

-Nu stiu,eu ma duc in leagăn,vi?

-Nu mersi,prefer sa ma uit...

Speriata la maxim,simțeam ca cei doi inca se uita si îmi puneam multe întrebări de genul,daca sunt urata? Poate sunt frumoasa? Poate vor ceva de la mine?

Dar deodată țipatul lui Nico m-a trezit la realitate,își etala aerele ei ca de fiecare data. Oprindu-se si coborând din leagăn se uita după gard,era o mașină....noi clar știam ca e pentru ea.

Plecând si lasandu-ma cu copilasele alea...eu m-am enervat foarte tare,numai îmi pasa de nicio haina sau de frica,de nimic altceva. Preferând sa plec fara sa o mai aștept,m-am ridicat de pe banca cu restul si am plecat. Curioasa totuși sa vad daca băieți mai sunt acolo,mi-am întors capul spre ei. Inca erau acolo uitandu-se la mine,nervoasa si pentru a ma face remarca,mi-am cautat in mine cea mai vicleana privire si am aruncat-o spre cel ce nu ma scăpa din ochi.

Nico fiind cu băiatul acela in mașină,m-am întors spre ei si le-am spus ce mi-a venit mai rău. Sunandu-l pe tata sa vina sa ma ia cat mai repede ma făcuse sa uit de nervi. In timp ce așteptam sa vad mașina verde a tatei ,eram cu gândul in alta lume,ma gândeam la cei doi,il remarcasem pe cel cu vesta maro,el se uita cel mai mult la mine, iarăși adusa la realitate de claxonul tatălui meu,ma ridic si lundu-mi rămas bun de la prietenele mele,ma urc in masina ,îmi pun căștile si obersev ca mașină pornise spre casa.

Nu iti ajunge o viata sa cunosti pe cineva.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum