Orașul îngerilor |Niall Horan fan fiction

2

-Ăăăăm...,spun balbaindu-mă.
Apoi o voce ma ia prin surprindere strigându-mi numele.
-Niall!Niall!Sunt o mare fană!Putem face o poză?
-Sigur,spun eu uitându-ma puțin rușinat la fata care se uita mai nedumerită la mine.
-Multumesc mult,Niall!
-Nu ai pentru ce!Ma bucur ca te-am văzut,spun eu pe un ton fericit!
Îmi place sa îmi cunosc fanii.Ii arunc o privire fetei care se afla în fața mea așteptând sa fac primul pas.
-Asta e oare orașul îngerilor?De când am ajuns aici văd doar fete frumoase, dar nici una nu se compara cu tine...Ma lași sa te insotesc pana acasă?Pari pierdută,spun eu in timp ce i-am întins bluza mea de trening.
Părea ca ii este puțin frig și nu vroiam sa răcească...Era îmbrăcată destul de subțire.
-Da,chiar te rog,spune ea in timp ce simteam ca ma scufund din ce in ce mai adânc in universul iubirii.Nu am văzut o fata mai frumoasa vreodată!Oare m-am îndrăgostit sau este doar o simpla atracție?
-Niall,spun eu întrerupând liniștea.
-Ariana,spune ea in timp ce eu ma luam după ea spre casa ei.
-Ariana,ce nume frumos!De ce ești afara la ora asta asa de târzie...?Ti se pot intampla multe.
-Veneam de la facultate și a trebuit sa merg pe jos deoarece am pierdut autobuzul.Dar tu ce făceai pe strada "la ora asta asa de târzie",spune ea chicotind,citându-ma ironic.
Ce zâmbet frumos avea!Simt cum inima mea rupta in mii de bucăți s-a vindecat doar datorita unui zâmbet oferit de o necunoscuta...Oare ce e cu mine?!
-Veneam de la studio...Am înregistrat o piesa.
-Ești cumva un cântăreț?Parca îți recunosc chipul de undeva...,spune ea gânditoare.
-Ai mai auzit de One Direction?
-Da,era o trupa destul de populara.
-Eu am fost unul din memebrii.Acum am o cariera solo.
-Se pare ca orașul asta nu e asa mare,spune ea cu zâmbet larg...era atât de perfect...
Timpul a trecut atât de repede in timp ce mergeam și nu am realizat ca deja suntem in fata ușii apartamentului ei.Oare ce înseamnă asta...Un rămas bun?!Nu o pot lasă sa plece...Se oprește in fata ușii uitându-se la mine,așteptând sa fac primul pas.
-Te voi mai revedea vreodată,întreb eu puțin îngrijorat?
-Nu stiu...Probabil.
O iau de mâna uitându-ma in ochii ei...Simt cu mintea mea o ia razna...Nu știam ce sa mai cred...Nu am crezut ca poți sa te îndrăgostești la prima vedere,dar iată-ma aici imaginându-mi un viitor cu o fata pe care am întâlnit-o acum jumătate de ora.
-Pot sa....sa te sărut,întreb eu puțin timid?
Ea se apropie ușor de mine,uitându-se in ochii mei, un zambet copilăresc așternându-i-se pe fata.
-Nici in cele mai nebune vise ale tale,spune ea zâmbind.
Zambesc și eu la rândul meu și ma indepartez,dar ceva ma oprește.O mâna care îmi atinge spatele nu ma lasă sa plec.O perche de buze moi ma iau prin surprindere.Saratul se adâncește incet,devenind unul pasional.Desi am mai făcut asta de o mulțime de ori parca de data asta era mai special...Sau poate era cu cineva mai special...
Ne despărțim din sărut zâmbind...Apoi începe sa își dea bluza de trening jos,dar o opresc punându-i mâna le umăr.
-Păstreaz-o!Poate îți va aminti de mine....Noapte buna, frumoaso, spun in timp ce dau sa plec!
-Noapte buna, Niall, spune in timp ce descuia usa casei!
După ce am luat o distanță considerabila de casa ei îmi amintesc ca am uitat cel mai mare detaliu...Numărul ei de telefon...

Dacă se vor mai întâlni vreodată aflați in capitolul următor :)