Am muncit din greu sa ajung aici. Chiar si atunci cand lumea imi statea in cale si ma descuraja, eu nu am renuntat la visul meu …. visul de a locui in Coreea.
Cu ajutorul unor prieteni am reusit sa gasesc un loc unde sa locuiesc. O casa frumusica, destul de incapatoare si bine luminata. Aveam de impartit aceasta casa cu alte doua fete, Seojin - o fata de 22 de ani, studenta in anul trei de facultate si Yuri - o fara de varsta mea, eram si college de clasa.
Yuri si cu mine aveam 19 ani atunci, si eram ambele in primul an de facultate. Doar cu vreo 2 zile de a incepe facultatea, i-am povetit de felul in care as vrea sa arate viitorul meu prieten sa arate. Iti dai seama ca orice fata de varsta asta si-ar dorii printul din poveste, dar genul asta de vise devin realitate numai in povesti.
“Deci spune-mi … care e baiatul ideal pentru tine?” Yuri nu avea nici o ezitare la acest fel de intrebari.
“Pai ce sa zic… stiu sigur ca as vrea sa fie inalt, poate 1,78 …. sau mai mult , as zice un 1,80 . Vreau sa aibe un zambet frumos si sa fie amabil si grijuliu. Cam atat.”
Am putut vedea ca Yuri era pe aproape de a bufni in ras. Oricum, azi era prima zi de facultate in Coreea. Imi tremurau mainile ca alt ceva. Aveam impresia ca toata lumea se holbeaza la mine. Inca am sentimental viu de cand am intrat pe usa clasei. Profesoara, lipsita de orice entusiasm, s-a uitat la mine si mi-a zis sa ma prezint clasei.
“B-buna ziua!” mainile imi tremurau mai tare ca oricand “Numele meu este Lee Hyeojin, am 19 ani si vin din Australia. Sunt de nationalitate Coreeana dar am crescut in Australia, e prima data cand vin aici.”
M-am dus si am luat loc langa Yuri. Ne-am uitat una la alta asteptand o reactie din partea clasei …dar mai mult decat resfoitul foilor nu se putea auzii.
“Vom mai avea un elev nou anul acesta “a spus profesoara cu aceiasi figura de gheata de mai inainte, “se pare ca intarzie “. Cum a sfarsit aceste cuvinte, usa clasei s-a deschis larg. Am putut sa vad chipul unui bauat inalt intrand pe usa. Baiatul a venit in fata clasei si si-a ridicat capul.
“Numele meu este Choi Xian si sunt chinez-coreean. “acestea au fost singurele cuvinte pe care el le-a spus. Clasa s-a uitat la el dar inca nu au dat nici o reactie. Xian s-a pus in ultima banca, un pas distanta de mine, s-a uitat la mine si mi-a soptit, “buna “
Asta a fost prima data cand l-am intalnit pe Xian. Ochii imi erau atintiti la el, puteam sa jur ca l-am mai vazut undeva.
In acea seara am pus eu masa. Am chemat-o si pe Yuri sa vina, Seojin nu era inca acasa.
“Fata … tie nu ti se pare ca Xian seamana cu un cantaret?” am intrbat eu in timp ce am luat o gura de mancare.
“Da, nu ?! asa am zis si eu. Seamana leit cu un tip pe nume Yeonjun, un membru din TXT “
“Da….” Am raspuns eu inca gandindu-ma la el. “poate e Yeonjun sub acoperire “
“Eh da, nu suntem noi atat de norocoase incat sa-l intalnim pe adevaratul Yeonjun “a spus Yuri cam iritata.
Din acea zi am fost apropiata de Yuri, si chiar daca suna interesant, am devenit apropiata si de Xian. Amandoi eram ‘elevii noi’ ai clasa, si nu eram prea familiari cu obiceiurile in Coreea, asa ca asta ne-a ajutat sa ne aproiem. Yuri, Xian si cu mine umblam cam tot timpul imreuna si nimeni nu ne putea despartii. Cand cumparam o sticla de apa, ei veneau dupa mine. Si atunci cand era vacanta , toata lumea stia ca ‘ cei trei muschetari’ vor fi impreuna .
Dar intodeauna a fost ceva ce imi punea increderea la indoiala …. Xian niciodata nu vobrea de familia lui fara sa fie intrebat , si chiar daca il inrebam …raspunsurile lui nu erau prea explicite .
“Vorbesc serios Xian “a spus Yuri in pauza dintre Matematica si Engleza, “esti sigur ca Yeonjun din TXT nu e fratele tau?”
“Iar vorbesti de Yeonjun asta, ti-am zis ca sunt singur la parinti ….” A raspuns el.
Sincer, nu stiam ce sa cred, dar aveam un plan de a afla adevarul.
CITEȘTI
Cine esti?
FanfictionHYEOJIN e o fata de 20 de ani care merge la facultate in coreea . Acolo întâlnește un băiat misterios a cărui identitate e secreta.
