Mi-am deschis incet ochii, cascand. Se inserase. Trebuia sa ma intorc acasa. M-am ridicat cu greu, purin amortit. Mi-am scuturat pantalonii si mi-am luat ghiozdanul, apoi am plecat.
Nu ma gandeam la nimic. Doar mergeam si ma uitam in pamant.Eram prea concentrat sa ma uit la felul in care mergeam, decat sa ma gandesc pe unde mergeam. M-am ciocnit deodata de ceva. De cineva. Mi-am ridicat capul si am vazut o silueta cazand. M-am grabit si am prins-o repede, pana sa faca contact cu pamantul.
M-am uitat mai atent la fața acelei persoane. Era o fata. Era frumoasa, posibil cea mai frumoasa fata pe care o văzusem pana atunci. Ochii îi straluceau in intuneric si ma simteam destul de bine ținand-o in brate. Ea se uita la mine de asemenea. Nici unul din noi nu a indraznit sa spuna nimic. Nu credeam ca e nevoie sa spunem ceva, pana cand mi-am dat seama ca trebuie sa o las jos, asa ca am lasat-o.
- Data viitoare fii mai atent pe unde mergi ! mi-a spus aranjandu-si hainele. Daca imi aduc bine aminte purta o camasa alba, cu un pulover bleumarin si niste blugi negri. Dar in picioare, spre uriasa mea surprindere purta...papuci. Ma holbam la ei si nu realizam ca probabil o deranja asta.
- Ce ? m-a întrebat conduza.
- Aa..papuci ?
- Ti se pare ca sunt cizme ?
- Nu, dar de ce papuci ?
- Pentru ca stau pe aproape si m-am gandit sa ies putin afara si cum ma simt mai confortabil asa, de ce nu ?
- Oh..
- Tu ?
- Eu ce ?
- Tu unde stai si de ce esti aici la ora asta ?
- Iesi din padure si mergi doua strazi. Sumt aici pentru ca imi place sa vin aici cand vreau sa fiu singur. Si oricum am fost suspendat 3 zile de la scoala, voi veni aici mai des.
- Suspendat ?
- Nu stii ce înseamnă asta ?
- Nu, eu nu merg la scoala.
- Serios ?!
- Da. Dupa mine e o risipa totala de timp. Ce sa faci la scoala cand ai atat de multe de facut in afara ei ? a spus si a scos din buzunarul pantalonilor un pachet de tigari.
- Ai un chibrit, o bricheta, ceva ? m-a intrebat.
- Umm..da.
Am scos din ghiozdan o cutie cu chibrituri si i-am aprins tigara. Nu fusesem atent la aspectul asta pana sa înceapă sa fumeze, dar cand a inceput, atenția mi-a fost atrasa de buzele ei. Erau atat de albe..si pareau asa fine...iar fumul care isi facea de cap in jurul ei îi dădea un aer misterios.
- S-a întâmplat ceva ? m-a intrebat zambind.
- N..nu, de ce ?
- Pai te holbezi la mine de ceva timp.
- A..nu mi-am.dat seama. Eu..ar trebui sa ma intorc acasa. Ne mai vedem !
- Pa, Harry!
- De unde stii..
- Scrie pe bratara ta.
Mda, purtam una din bratarile alea de piele cu numele pe ele. Nu stiu ce mi-a venit sa o cumpar.
- Mda..asa ma cheama.
- Pai..bine, Harry. Ne mai vedem.
- Da..
- Pa !
Am plecat. Dar apoi mi-am amintit ca am uitat un amanunt important. Asa ca m-am intors.
- Cum te chea...
Dar nu mai era acolo. Cum e posibil ca o persoana sa dispara atat de repede ? Nici macar nu s-au auzit frunzele fosnind, nu a scos niciun sunet. Ciudat...
Acasa a inceput sa mi se faca rau. Nu stiu de ce, probabil pentru ca nu mancasem nimic toata ziua. Am baut putina apa dar am vomitat-o. Ma durea burta ingrozitor de tare si ma ustura gatul. Dupa ce m-am schimbat m-am intins in pat si am pornit televizorul, dar odata ce ochii mei au facut contact cu acele culori puternice am ametit si am vomitat iar. Deja eram varza. Nu imi era somn, dar ma simteam ca o leguma vestejita. Si singurul mpd prin care m-as fi putut simti mai bine ar fi fost sa.ma culc. Asa ca am stins televizorul si am adormit destul de repede.
De dimineata m-am trezit devreme din cauza latratului lui Joe, cainele meu. Ma simteam mult mai bine. Starea de greata disparuse complet.
M-am ridicat din pat si am mers spre bucararie , simtind cum imi chioraie matele. Am scos din dulap cerealele si laptele din frigider si le-am pus pe masa.
Am mâncat rapid, simtind cum incet-incet golul din stomacul meu disparea.
Joe continua sa latre, asa ca m-am grabit si l-am scos afara. Cred ca el e singurul meu prieten adevarat. Cel putin el nu ma judeca. Ma place asa cum sunt. Si eu pe el. Ii lipseste un picior, șchioapata. Asa l-am luat. Dar asta nu il impiedica sa se comporte ca restul cainilor, sau pe mine sa il tratez astfel.
I-am pus zgarda si am iesit. Afara ploua. Nu era aproape nimeni pe strada. Ma uitam in jos si ma gandeam fata se aseara. Daca o voi mai intalni vreodata. Se prwa poate, adica sta langa padure. Si atunci mi-am dat seama. Trebuia sa ma intorc in padure. Am alergat fara sa imi pese de baltile in care calcam, de stropii de ploaie care îmi intrau in ochi, sau de frig.
Cand am ajuns, nu mai aveam suflare. Nici eu, nici Joe, care se intinsese pe burta si scosese limba, respirand greoi. Mi-am pus mainile pe genunchi,sprijinindu-ma in ei. Eram ud leoarca. Mi-am sters fruntea cu podul palmei si l-am luat pe Joe in brate, uitandu-ma in jur. Totul era pustiu. Nu credeam ca era acolo, dar mi-am zis ca poate e mai departe, asa ca am mai mers putin. Tot ce vroiam era sa îi stiu numele.
Parca totul se invartea cu mine, eram.ametit, ma dureau picioarele si capul si simteam ca nu mai pot sa fac niciun pas in plus, asa ca m-am sprijinit de un copac si m-am prelins pe langa el, asezandu-ma pe pamantul ud.
- Ce faci, Harry?
