(Aproape) nevinovat

Mergem acasă (sau nu)

Să vedem care a fost treaba cu Iulia...

Fetele s-au dus în parcul de distracții. Iulia a avut nevoie la toaletă și s-a dus la o terasă. Când iese,un ospătar vine la ea și îi spune că nu are voie să folosească toaleta dacă nu ia masa.
Iulia: Mă scuzi,Gheorghe...dar nu am venit aici să mănânc.
Gheorghe: Îmi pare rău,astea sunt regulile. Luați măcar ceva de la bufet. Altfel șeful o să se supere...
Arată cu degetul peste umăr la un băiat musculos,cu fața lunguiată,ochii verzi și părul blond. Avea un ecuson cu numele: Andrei Haiducu.

Gheorghe: Nu,nu,nu. Nu el. Cel de lângă.
Iulia se uită și vede un tip scund,de 1,60 m,cu părul vâlvoi,ochelari de soare clar prea mari pentru el și niște fișe în mână.
Iulia: Ahhhh....Ok. Nu vreau să se supere piticania.
Se așază la masă și Andrei vine să o servească.
Andrei: Bună seara! Cu ce vă putem ajuta?
Iulia: Bună seara! Aș vrea o cafea. Cu lapte.
Dolbea: Bună seara! Ce surpriză plăcută. Ești prietena Cătălinei,nu?
Iulia: Tu ești tipul cu șezlongurile pe plajă,nu?
Dolbea: Chiar el. Și ăsta este pentru tine.
Îi oferăun trandafir iar Andrei își dă ochii peste cap. Dolbea îl vede și zice cu ochii ațintiți la el.
Dolbea: Vreau și eu o cafea.
Andrei: Știi ce?? Și eu vreau o cafea...
Dolbea: Tu ești ospătarul.
Andrei își dă șorțul jos,furios.
Andrei: Am demisionat!
Dolbea: Eu vreau două cafele!
Andrei: Eu vreau cinci!
Dolbea: Douăzeci!
Andrei: O mie!
Dolbea: Un milion!
Andrei: Trei catralioane!
Dolbea: Un infinit!
Andrei: Două infinituri!
Dolbea: Nu există numărul ăsta...
Între timp,Iulia se ridicase iar acum era pe punctul de a ieși de pe terasă.
Dolbea și Andrei: Nu pleca!!!!
Ca într-un film în slow motion,Dolbea se ridică și fuge spre ea,dar Andrei îl ia de cămașă și îl oprește. Andrei prinde avans,dar Dolbea îi pune piedică. Se împiedică amândoi și cad peste un băiat chinez cu ochelari care ducea o sticlă de vin la masa vecină. Sticla se sparge iar vinul cade pe Iulia.
Iulia: Rahat!!!
Dolbea: Vezi ce ai făcut? Acum trebuie să cureți,tu ești ospătarul.
Andrei: Nu mai sunt. Ai uitat?
Șeful: Ai spus ceva,Haiducu?
Andrei: Nu,șefu...

Și acum revenim la momentul în care Iulia s-a întâlnit cu Elena.
Iulia: Cum e Denis?
Elena: Ascultă! Chiar dacă nu trebuia să mă întâlnesc cu el,nu aveai cum să îți dai seama că m-am bucurat enorm că l-am văzut și că l-am cunoscut,însă probabil nu va fi niciodată nimic între noi,pentru că tu nu ești mediu!!! Ok??? Nu mă blama. Plus,sunt șanse să nu mă mai întâlnesc niciodată cu el,așa că las-o baltă.
Iulia: Cum spui tu...
Elena primește un mesaj. Se oprește să îl citească.
Elena: Le omor.
Iulia: Ce zic?
Elena: Nu mai plecăm.
Iulia: Ceee??? Nu se poate.
Nati: Hei,fetelor! Ai primit mesajul?
Elena: Nati,ce e asta?? Cum adică nu ai găsit niciun mijloc de transport. Este tren în Costinești. Și ghici ce. Noi SUNTEM în Costinești.
Nati: Da,dar vreți să mergem cu trenul?
Elena: Nati,nu mă interesează cu ce merg. Vreau doar să ajung acasă.
Iulia: Și eu la fel.
Nati: Bine,atunci. Mergem în cameră să strângem. Fac eu rost de bilete.
Elena: Mersi.
Fetele s-au dus în camera de hotel. Împachetau toate lucrurile. Elena se duce pe balcon. Vede că are o mulțime de apeluri de la părinți. Până acum nu i-a sunat,dar acum era momentul. Trebuia să îi informeze că e bine. Așa că i-a sunat. Dar mama și tatăl ei erau peste limită de furioși. O voiau acasă, întreagă,doar ca mai apoi să o poată ciopârți ei personal. Așa că după o ceartă de mai bine de 0 oră,intră înapoi în cameră. Fetele erau epuizate,însă toage geamantanele stăteau să explodeze.
Elena: Nu plecăm nicăieri. Rămânem.
Fetele au chiuit de fericire și au desfăcut gențile. Acum hainele erau înșirate prin toată camera iar ele se îmbrățișau. Elena râde și ea apoi își îndreaptă privirea spre Iulia.
Iulia: Serios? Ai luat decizia asta?
Elena: Da,și nu o să renunț. De ce să stau acasă ca ai mei să fie cu gura pe mine mereu? Aici am șansa să....îmi schimb viitorul.

Și chiar așa era. Dacă nu ar fi rămas nu și-ar fi găsit iubirea vieții ei. Și nici "cumnatul" deopotrivă....:)