Al 2-lea Razboi Mondial : Povesti ale Razboiului

Povestea 1 : Apartamentul din Stalingrad

Umanitatea trebuie sa puna capat razboiului, inainte ca razboiul sa puna capat umanitatii.            

    12 Septembrie 1942

        Fortele naziste imping frontul din ce in ce mai adanc in Rusia. Sergentul Pavel este trimis sa recucereasca o cladire cu apartamente din ghearele nazistilor. El cu plutonul lui de 25 de oameni au misiunea de a asigura cladirea si de a salva ostaticii din interioriul acesteia. In acea cladire se estimeaza a fi peste 100 de unitati naziste.

- Pavel, tu cu oamenii tai va trebui sa capturati, asigurati si sa salvati ostatici dintr-o cladire aflata in Stalingrad. Printre acei ostatici se afla si un ofiter, Zinovy Volkov care a fost prins strecurandu-se intr-o baza militara nemteasca. Se zvoneste ca acesta a cules destule informatii si strategii militare incat merita sa moara batalioane intregi pentru cunostiintele acestuia. Intregul front sud-estic depinde de tine.

- Cati oameni sunt acolo?, spuse Pavel ingrijorat.

- Peste 20 de ostatici si peste 120 de inamici.

- Eu si plutonul meu nu avem nicio sansa. Aceea este o cladire baricadata, plina de nemti. Noi suntem doar 25 impotriva Maschinengewher-urile lor. Sa nu mai punem la socoteala lunetistii. Nu imi voi risca viata mea si a oamenilor mei pentru o misiune imposibila.

- Nu ai de ales, Pavel. Imi pare rau dar trebuie sa o faci cu orice masura. Ai dreptul la un apel de suport aerian daca este nevoie. In rest, esti pe cont propriu.

                13 Septembrie 1942

Aproximativ la 2 km de cladire. Ora 17:00.

- Incepem?

- Da.

- Uite care e planul. Am nevoie de grupa de automate ca sa ne dea foc de acoperire asupra cladirii. Aveti grija la lunetisti. Eu cu grupa 2 de asalt vom intra in cladire, luand fiecare etaj la rand. La final, vom intra toti in cladire si o vom asigura. Grupa 2, voi va despartiti de noi si plecati direct la ostatici, care sunt la subsol. Asa cred.

- Deci planul este trage in ei pana nu mai sunt?

- Da.

- Nu e cam riscant?

- Nu putem astepta pana noaptea. Avem nevoie de acel ofiter cat mai curand.

- Daca e mort?

- Nu este.

- Dar daca este?

- Nu...este! Hai sa ne murdarim pe maini.

- Setati automatele. Avem si un suport aerian la nevoie, am uitat de el.

        Grupa de automate s-au pus pe pozitii undeva intr-o rapa. Ceilalti se rugau sau vomitau in tufisuri. Capitanul grupei 4 de automate vine incet spre Pavel.

-  Gata, domnule.

-  Grupa 2. 3, si 5...gata?

- Gata!

- Gata!

- Gata!

- 4, la semnalul meu incepeti focul asupra etajului 2, 3 si pe acoperis. Grupa 2, ne intalnim la intrare. Vreau fum in cladire. Dumnezeu sa fie cu noi. 3...2...1...incepeti focul!

        Mitralierele au inceput sa traga deodata asupra cladirii eliminand pe cei care stateau de paza. Din cladire se aude o sirena care s-ar fi auzit si la 2km. Grupa 1 si 2 ies din transee luptandu-se cu focul lunetistiilor si a automatelor .50 cal montate pe marginea cadirii sau la balcoane. Pavel vedea doar usa langa care trebuia sa ajunga. In fata lui era Nazar, un tanar de 19 ani care a fost trimis in acea zi sa umple spatiul gol lasat de fostul membru al plutonului care a fost impuscat de un lunetist. Cu 10 metrii inainte de usa, acesta se opreste, se uita in sus si cade in genunchi. Pavel il iau pe umeri si il duce langa usa.