Satul parasit

28 1 0
                                    

In drum spre constanța am rămas socate cand am vazut coada care se formase pe autostrada asa ca am luat cele 2 ruxace cu provizii si haine și am plecat pe jos , cum majoritatea au facut o
Avem de parcurs in jur de 200 de km si pe jos ne va lua o vesnicie , după 2 ore de mers in soare am ajuns la o benzinărie unde ne am oprit sa inoptam , am intrat si totul era jefuit, nu mai era nimic de mâncare , în afară de un baton din cereale . Pana si banii erau jefuiti insa in asa momente nu mai contează banii.
Ne am montat sacii de dormit si am mâncat cate un senvis facut de mama .

Am adormit cu greu din cauza a tot ce se intampla in jurul nostru . In dimineata următoare am cautat in toate sertarele posibile si am gasit o hartă, si banda adeziva. Din cate am inteles creaturile de afara mușcă, si cand mușcă esti dus , asa ca eu si mama am avut ideea de a ne lipi pe brate banda adeziva asta ca sa ne protejeze de muscaturi

Am plecat din nou la drum cu harta in mana , harta care indică faptul că în 62 de km vom ajunge la o altă benzinărie la care cel mai probabil vom poposi peste noapte

În sfârșit un lucru bun pe ziua de azi , am gasit o motocicleta, tata a fost întotdeauna fan al acestor vehicule si m a invatat intr o vacanță la munte cum se conduce una asa ca aveam câteva cunoștințe, m am suit în fața si mama in spatele meu cu casca pe cap
Ne a fost foarte usor sa trecem printre multitudinea de mașini cu motocicleta si in mai putin de 2 ore am ajuns la următoarea benzinărie de la care am facut plinul de benzina , am rămas surprinse ca inca mai era , însă la fel ca la cealalta benzinărie nu era absolut nimic de mâncare, doar 2 doze de cola pe care le am băut rapid cu mama , am decis sa mergem mai departe caci nu mai aveam mult pana la următoarea oprire care Era un mic sat .

Ajunse în sat am fost martore la ceva foarte înfricoșător , un asa zis zombie devora un trup de om , dar nu ne am dat seama daca era al unei femei sau al unui bărbat , nici nu am stat mult pe gânduri și am zburat de acolo .
Am decis împreună cu mama sa cautam un loc de inoptat caci deja se lasase întunericul. Deși virusul apăruse cu putin timp in urma ,satul era devastat , case arse, trupuri neînsuflețite pe străzi, masini avariate si in flăcări, un peisaj care ti ridica parul din cap .
Am găsit o casa mica dar modestă care inca părea intactă, am ciocanul dar nimic , asa ca am intrat înăuntru , am studiat cu atenție fiecare camera pentru a sti daca suntem in siguranta si ce sa vezi , am gasit intr o cameră un băiat legat de pat , l am dezlegat rapid si l am întrebat cum il cheamă si ce s a intamplat

Băiatul: sunt Emanuel , Părinții mei au fost omorâti de virus iar eu am rămas singur , dar au venit niste bărbați cu cagule pe cap si m au legat de pat si au luat toate proviziile .
Eu: bună emanuel , sunt maria , stii cumva daca in satul asta găsim vreo alimentara ca sa cautam ceva de mâncare?
Emanuel: v as putea conduce pana acolo , dar cred ca a fost golit de ceilalti supraviețuitori
Eu : putem incerca macar .. dar apropo , tu câțiva ani ai ?
Emanuel : 14
Mama : copii , daca vreti sa mergem dupa provizii trebuie sa plecam acum , va cunoasteti voi dupa aceea

Am ajuns in fata alimentarei care era închisă cu lacăt, am incercat sa spargem lacătul dar in zadar , ne am gândit ca am putea sparge un geam dar Asta ar atrage o mulțime de zombie .
Pana la urma am gasit solutia, magazinul avea o a doua intrare pe la spate care avea o usa veche , am dat cu o piatra mai mare in ea cu forta si am spart închizatoarea .

Înăuntru am gasit o mulțime de provizii , apa , fructe si legume care erau deja stricate , conserve , chipsuri , dulciuri, tot ce ti puteai dori , am mai gasit si ceva foarte important: cuțite de bucătărie mari , pentru tăiat carnea , le am luat pentru a ne apăra, desi nu am mai omorât vreun zombie pana acum .
Am umplut ghiozdanele cu cele necesare si in plus am mai luat si cateva sacoșe pline , mâncarea asta ne ajungea pentru câteva săptămâni bune .
Ne am intors la emanuel acasă și împreună cu mama am așezat masa si am stat putin de vorba

Eu : emanuel, dar ce s a intamplat cu toti oamenii din sat ?

Emanuel: pai majoritatea au vrut să plece de aici si au pornit pe autostrada care era plină cu morții vii si au fost toti transformati.

Eu: vrei sa spui zombie , da, si noi am trecut pe autostrada si erau numai mașini goale , cred ca zombie au format un grup si s au îndreptat spre o zona populată ca sa mănânce .

Mama : copii , oare daca ei nu mănânca mor ?

Eu: pai deja sunt morti mama , ei nu mor nici de frig , nici de la foc , nici de foame , noi cum vom reuși să i omorâm daca suntem in pericol ?

Emanuel : pai am văzut la stiri ca ei au ceva in creier , oriunde l ai injunghia sau împușca, nu ii va afecta, trebuie sa i infigi un cuțit în cap, acolo e punctul lor slab, doar asta ii omoară

Mama: Emi, scuze că te întreb dar ce s a intamplat cu părinții tăi, cum s au transformat ?

Emi : pai tata a venit de la muncă cand totul a început si pe drum a fost mușcat de un zombie , noi nu am stiut ca se va transforma, a facut o febra si intr un minut deja era alta persoana , a sărit peste mama si a mușcat o , el care nu făcea rau nici unei muste , si aman2 au sfarsit prin a se transforma

Eu : pai si ei acum unde sunt ?

Emi: habar nu am , eu am stat inchis la mine in camera pentru ca imi era frica sa cobor si cand mi am facut curaj ei nu mai erau în casa

Am continuat să discutăm, ne am gjiftuit bine , am mâncat fasole la conserva, am băut suc , am mâncat ciocolată, si popcorn , am mai stat de vorbă și am adormit , eu cu mama in dormitorul părinților lui Emi iar el in camera lui

În următoarele zile ne am decis ca ar trebui sa învățăm să ne apărăm



GATA SI CAPITOLUL 2 , NU A AVUT CINE STIE CE ACTIUNE DAR URMEAZA PARTI MULT MAI INTERESANTE , STATI CU OCHI-N PATRU CA VINE SI PARTEA A TREIA IN CURAND . SPER SA VI SE PARA FAINA CARTEA SI SA O CITITI CU PLACERE
PAAAAA !

Hell On Earth Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum