Faithland

Cei trei

Zahay mergea de mai bine de doua zile prin padure, nu reusise sa se odihneasca nicio clipa, locul o inspaimanta prea tare. Picaturile mari de ploaie se loveau violent de pamantul mocirlos, vantul se strecura fantomatic printre copaci, lasand gemete lungi si goale in urma lui. Calatoria asta parea atat de ciudata, atat de spontana, neurmarind o ruta anume, un drum fara sfarsit. Ostenita si flamanta, se decise ca e mai bine sa se abata din calatorie pentru o vreme, sa se gandeasca mai bine pe unde avea sa o ia de acum incolo. Isi gasi loc in scorbura unui copac, cel putin era la adapost acum, avea sa stea o vreme pana cand furtuna va trece si poate se va si odihni. Fata casca adanc si zgomotos, isi simtea ploapele din ce in ce mai grele, corpul ii era frant de oboseala, asa ca pe neasteptate se trezi furata de somn. Sunete slabe razbateau parca de la mii kilometri departare, bunica Zahayei o privea zambitoare in timp ce fredona un cantec vechi de leagan, dar nu reusea sa distinga versurile, asa ca incerca sa se apropie si mai tare de bunica ei. Zambetul batranei disparuse, acum era inlocuit de ura vazuta pe fata celor care o alungasera, repeta rapid aceleasi cuvinte ,,diapari, locul tau nu e aici, ai adus napasta asupra noastra, dispari, dispari...."
Usor, usor visul incepu sa se disipe, iar o lumina slaba isi facu loc printre ploapele fetei.
Mici mormaieli se auzeau  in jurul ei.
-Shh se trezeste...
-V-am zis eu sa o legam, daca ne transforma in broaste?
-Nu pare rea...
-Asa  ai spus si ultima data, si uite-ne ajunsi aici!
Tonalitatile vocilor erau diferite, aproape pitigaiate, insa fata nu putea distinge care din ce parte vine, totusi deslusise una, ca fiind o voce feminina.
In fata fetei se aflau trei picoti, o clasa de pitici care se ocupau de bunastarea padurilor si restul animalelor din aceasta, un fel de doctori in miniatura, mici cat o palma.
Zahay era curioasa de acele creaturi si de ce se oprisera tocmai in dreptul ei, putea sa le vada clar fetele, acum era complet treaza si statea in fund, holbandu se la cei trei pitici.
-Pare muta! Exclamase unul dintre ei, avea o scufie haioasa pe cap si o barba lunga, pe care o purta pe post de fular. Chipul lui cercetator si plin de indoiala examina cu atentie straina din fata lui, incercand sa gaseasca si cea mai mica urma de pericol. Insa nimic nu ii indica acestuia ca ar fi vreun suflet malefic, in cautare de probleme. Isi drese putin glasul, incercand sa adopte o expresie mai prietenoasa si spuse:
-Imi cer scuze pentru impolitete, as vrea sa ma prezint pe mine si prietenii mei!
Numele meu este Rufus si....
o intrerupere brusca veni din partea altui picot.
-Iar eu sunt Serb! Acesta parea mult mai tanar, cu o stralucire si un entuziasm aparte, aproape copilaresc, nu parea ca viata il calise suficient. Un zambet larg si amabil i se intipari pe fata, parul ciufulit si negru parea mult prea voluminos pentru restul capului. In spatele lui se ascundea cea de a treia membra a grupului, cu o fata sfioasa si plina de reticenta, nimic nu dadea de inteles ca avea sa si schimbe starea prea tarziu. Serb ii arunca o privire lunga, in asteptarea unui cuvand care nicidecum nu avea sa vina prea curand. Asa ca se decise sa faca prezentarile mai departe.
-Ea este Otta...nu este foarte vorbareata, insa este foarte prietenoasa. Pe tine cum te cheama?
Si ce anume cauti in padure?
Zahay se ridica in picioare, scuturandusi mai apoi hainele de praf. Inca era buimacita dupa somnul intrerupt brutal de cei trei musafiri.
-Numele meu este Zahay si nu stiu ce caut in padure, inca nu am o destinatie anume, pot spune ca sunt hoinara si atat.
Picoti ramasesera pentru un scurt moment tacuti analizand cu atentie fata, parea ca spune adevarul.
Si totusi, cum sa te angajezi intr o calatorie atat de riscanta fara un scop sau o destinatie anume?
Parea nebunesc.
-Dar ce te a facut sa ajungi in situatia asta? Spuse Rufus.
Sa umbli prin padurea asta nu e tocmai cel mai sigur lucru, mai ales ca partea din vest a padurii a fost lovita de molima. Noi de acolo venim...
Zahay impietrise, in vest era fostul ei sat, familia ei.
-Molima? Ce molima?
Cei trei o privira confuzi si uimiti in acelasi timp.
-Nu stii? Marele vrajitor a fost omorat, vestitorii au anuntat pe toata lumea, ceva oribil se apropie. Incepe sfarsitul. Interveni Serb.
Tacerea se asternuse, totul era atat de greu de acceptat, ca lumea asta perfecta avea sa se destrame, si ca raul devenise mai real ca niciodata. Ciorile faceau din nou cerc deasupra padurii, doar ca de data asta erau deasupra celor patru.
Rufus incepu sa adulmece aerul, vantul incepu sa bata violent deodata, panica i se citea in ochi, iar cu un strigat puternic o lua la fuga.
-Fugitiiiiii!!!
Fara alte intrebari Zahay il urma numaidecat, simtise si ea pericolul, de data asta totul devenise serios, real.