Prezentarea

60 6 0
                                    

E ora 6 dimineata,iar eu stateam cu fruntea lipita de geamul rece al camerei mele admirand orasul inghetat si intunecat, se mai zareau pe ici-colo farurile masinilor care strabat orasul. Londra nu a fost niciodata atat de intunecata,asta se datoreaza penei de curent de asta-noapte,dar ma rog...ideea e ca totul pare amortit,parca totul e mort,acoperit de un cearceaf alb de zapada care ii ofera un aspect magic.

Deschid fereasta si ma sprijin cu coatele pe pervaz in timp ce imi odihneam obrajii in podul palmelor, inchid ochii si ma las invaluita de aerul curat si proaspat si de fulgii care zburau spre parul meu negru ca pana corbului. Era atat de relaxant. Puteam sa jur ca pentru cateva minute eram singura in univers...in universul meu. Momentul meu in paradis a fost curmat de lumina galbuie a candelabrului din camera mea urmat de o bataie in usa si de glasul mamei mele :

-Airi , trezeste-te!

- Sunt treaza!

Sa ma prezint si eu ca tot omu' ; numele meu e Airi, Airi Andreas, sunt o pustoaica de 17 ani care locuieste cu maica-sa in frumosul oras Londra. Ah,la naiba, se pare ca am pierdut notiunea timpului. Inchid fereastra si incep sa scotocesc dupa haine prin dulap. Imi aleg un tricou negru pe care scrie cu litere mari si albe pe piept "C.I.A" , niste jeansi tot negri cu un lant subtire la buzunarul din spate asortati cu o pereche de tenisi, ca la mine nu se poate altfel chiar daca e iarna, si cu nelipsita mea geaca de piele. Apuc o perie de par dintr-un sertar si incep sa imi perii coama lunga si neagra. Imi chiorasc ochii in usa cu oglinda a sifonierului si ma studiez atent, ceea ce mi-a atras atentia au fost ochii mei care astazi pareau de un negru imaculat,probabil din cauza vremii, zic si eu...

Ma infioara gandul ca trebuie sa ies afara pe frigul asta si ca trebuie sa merg la scoala. Asta e ultima mea zi in Londra si eu o petrec la afurisita aia de scoala. Totusi o sa imi fie dor de scoala aia si de orasul asta, dar din pacate si din fericire trebuie sa plec in Tulsa impreuna cu mama si cretinul de barbata-su, care apropo nu e tatal meu si nici nu va fi vreodata, mereu ma cert cu mama pe tema asta, ea tipa la mine sa il accept iar eu tip la ea ca nu vreau. Pe sotul ei il cheama Arthur si s-a casatorit cu mama acum un an si cateva luni,dar eu tot nu inteleg ce cauta in casa mea si nu pot,dar nici nu vreau sa il inghit. Amandoi spun ca cica "a fost dragoste la prima vedere" si chestii ca "suntem suflete pereche" , "suntem un singur suflet in corpuri diferite". Iar mie una imi vine sa vars de fiecare data cand ii aud sau cand ii vad pupandu-se ca niste adolescenti. Îhh. E un tip bogat si al naibi de cretin, mereu incearca sa ma prinda in plasa lui spunandu-mi ca o sa ma iubeasca ca pe fica lui daca eu o sa il iubesc ca pe tatal meu. Doar vrajeala! El crede ca sunt atat de naiva incat sa nu imi dau seama ca vrea sa ma foloseasca ca sa o faca pe mama sa il adore mai mult decat o facea deja. Pana la urma mama mea e o femeie foarte frumoasa cu forme apetisante dar tot pe atat de naiva,dupa cum spuneam... Chiar acum eu sunt in masina de fite a cretinului aluia de Arthur, care ma conduce spre scoala. Tot drumul a fost un chin pentru mine si, paremi-se mie, pentru el. Domnul Cratinescu , asa l-am poreclit eu, statea indiferent la volan atent la drum, dar se mai uita cu coada ochiului scarbit la mine cand ma foiam pe scaunul din dreapta. Dupa un drum de 20 de minute am ajuns in fata scolii. Am coborat repede din masina fara sa il privesc pe Domnul Cratinescu, dar puteam pune pariu ca se simtea usurat ca scapase de mine cel putin momentan.

Am intrat la ore impreuna cu cea mai buna prietena a mea care, fara dar si poate, e o tarfulita, inganfata si mult,mult prea tupeista. Numele ei e Mellisa, e o tipa mai scunda decat mine, cu ochii albastri si un par lung si castaniu deschis. Cand spun despre ea ca e o tarfulita chiar nu exagerez. Spuneti voi daca o tipa de clasa a X-a care si-a traso cu jumatate de scoala nu este o adevarata tarfulita. Dar ma rog, m-am pricopsit cu ea.

Acesta e doar primul capitol si stiu ca e cam scurt,dar promit ca celelalte vor fi mai lungi. Spuneti-mi parerile voastre intr-un comentariu :*

A&SUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum