Capitolul 19

691 42 17
                                    

                * peste cateva luni *

                        P.O.V. Sean

                  Ma aflam in salonul de asteptare de la spital. Ellie urma sa nasca. Eu voi fi tata, tata, nu imi vine sa cred. Eu, oare ma voi descurca, daca nu voi fi un tata bun pentru copiii mei, daca nu ma vor placea. Vorbesc prosti, sunt boar niste bebelusi, pentru moment. Dar ce se va intampla cand vor fi adolescenti si vor pleca de acasa sau sa aiba probleme la scoala.

                        Ok deja incep sa aberez. Momentan sunt doar niste bebelusi, iar daca Jack s-a descurcat si eu voi putea. Doar ca la mine sunt gemeni si la el unul singur. Este tata de baiat si in seara in care Maya a nascut s-a dus la un bar si aproape l-a secat daca nu eram eu acolo sa il opresc. Acum cred ca va fi invers.

                        Tata era si el emotionat, iar parintii lui Ellie din pacate sunt plecati amandoi intr-o delegatie si nu se intorc pana luna viitoare.

                                O asistenta isi facu aparitia din sala de nasteri cu doi bebeluis in brate. Se apropie incet si cu grija de mine.

                        -Felicitari, imi spune incet pentru a nu-i trezi pe cei mici.

                Am luat in brate fetita, iar tata baiatul, iar asistenta s-a retras.

                        -Ce micuti sunt, zic uitandu-ma la fata lor adorabila.

                        -De parca tu erai mai mare, zice tata sarcastic.

                        -De ce strici in totdeauna momentele frumoase?

                        -Asa sunt eu, zice razand. Sti cred ca ar trebui sa mergem sa o vedem si pe Ellie si sa ii ducem si copii.

                        -Ai dreptate.

                        -Mereu am, zice razand.

                Am mers in salonul in care a fost dusa Ellie sa se odihneasca. Am intrat in camera de un alb imaculat si miros de spital, nu ca am fi in unul.

                Ellie statea intinsa pe patul la fel si el alb. Parea obosita. Ocred si eu dupa ce a dat nastere la acesti micuti adorabili.

                        -Buna, iubito, uite pe cine am adus.

                        -Buna, zice iar tata ii da baiatul.

                        -Sunt asa mici si frumosi, zice ea citindui-se fericirea in ochi

                        -Normal, doar seamana cu bunicul lor, zice tata. Si v-ati andit cum o sa ii cheme?

                        -Aime si Dylan, zice ea. Asta ma luat prin surprindere pentru ca nu ne0-am gandit de loc la cum ii va chema.

                        -Imi place, zic multumit.

                        -Am vorbit cu asistenta draguta si a zis ca azi vei fi externata, avand in vedera ca bebelusi sunt sanatosi.

                                       P.O.V. Ellie

                        In cateva ore am ajuns la apartamentul din oras, padurea fiind prea departe pentru a duce bebelusi atat de mult cu masina.

                             -Ai terminat camera, il intreb eu pe Sean.

                                -O doamne stiam ca am uitat ceva.

                                -Si acum eiunde vor dormi? intreb curioasa

                                 -Pot dormi pe canapea este destul de confortabila.

                        M-am dus la el si i-am dat o palma peste ceafa. El chiar nu gandeste. Cum sa puna copii sa doarma pe canapea. Poate va dormi el pe canapea si copii in pat.

                        -Tu gandesti macar?

                        -Bine, eu dorm aici si tu cu ei in dormitor, iar maine voi rezolva problema patuturilor.

                        Am mers in camera si i-am asezat in pat si eu langa ei.

                        Nu imi vine sa cred ca am asa o familie frumoasa. Am doi copii minunati, un iubit dulce si prieteni adevarati.

                                Acasta este viata mea de acum in colo si nu as vrea sa o schimb pentru nimic in lume. Imi iubesc viata si familia.

                        Hei unicornilor, acesta este ultimul capitol si maine voi posta epilogul. Vroiam sa va spun ca nu va mai exista volumul doi din lipsa de timp. Nu am timp de nimic si nu mai pot incepe inca o carte. Imi pare rau pentru cei care asteptau al doilea volum. Chiar imi pare rau.

                        Am inceput si o noua carte Difference si daca sunteti interesati sa treceti pe acolo.

                        Va pup <3

Suflete perecheUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum