Prizonierul

Capitolul 1-Introducere

          -0014, în față!

  Vocea puternică și impunătoare a bărbatului în uniformă, ce stătea în poziția de drept, cu capul înainte netrădând nici un soi de emoție își făcu prezența, spăpungând liniștea cu cuțitul răgușelii ce o avea în gât.

Făcu un pas în față, dar se opri. Lanțurile ce îi atârnau grele de încheieturile mâinilor aspre, bătătorite de timp și suferință făceau ecou în întreg spațiul, lovindu-se între ele. Se uită în jurul său pierdut la străinii ce îl înconjurau din toate părțile și mai făcu câțiva pași fără a mai se lăsa intimidat de clinchetul care răsuna în spatele lui. Parcurse drumul până la bărbatul șaten din fața sa și se opri. Inima îi bătea cu putere, iar stomacul i se strânse într-un ghem dureros, iar mintea i se opri în loc, dezgropând pământul de sub el cu privirea. Trase aer în piept încercând să-și calmeze inima nebună de frică că cineva o putea auzi la cât de tare bătea. Știa faptul că dacă în locul ăsta vei trăda vreodată o emoție umană vei fii mâncat de viu. Avea asta imprimat pe creier.

   Învățase multe aici. Supraviețuise. Iar acum era momentul să plece.

          -Kalem Kozlov, își auzi numele venind din gura bărbatului în uniformă și îl privi. Având în vedere anii săvârșiți până acum și buna purtare, făcu o pauză în care își umpluse plămânii cu aer și continuă:

          -Ești liber să pleci!

Auzi vorbele bărbatului acompaniate de un țiuit puternic ce îi străbătuse mintea dureros. Deși piciorele și le simțea de gelatină, își menținuse statura dreaptă cu privirea în față. Omul cu vocea puternică îi făcu semn gardianului ce se apropie de el. Își simți brațul prins cu putere, iar corpul îi fu împins de la spate de bărbatul al cărui chip nu îl putea vedea, fiind ghidat de acesta. Cu fiecare pas făcut își simțea ghemul din stomac cum își mai pierdea din intensitatea sufocantă. Și deși era atât de aproape, încă se simțea ireal. Clinchetul făcut ce nenumăratele perechi de chei îl scoase din transa de care fu împânzit. Și-a simțit mâinile trase mai la spate, apoi auzi sunetul metalului cheii cum fu învârtit în locul destinat din cătușele ce îi îngreunau mâinile.

        Click!

Era în sfârșit liber.