Și seara se lăsă. Jisung era la cafenea. Îmbracat într-o pereche de blugi negrii largi și o cămașă alba la fel de largă.
,,Nici în clasa a 8-a nu am fost îmbrăcat așa" își spuse în gând. Pe partea opusă a cafenelei , chiar față-n față cu ea era o străduță liniștită. O stradă pe care ai vrea să mergi și legat la ochi. Ei fix de pe străduța aia apare Minho. Jisung panicat se ascunde repede după teșghea însă, Minho îl observase. Deși îl observase pe veverițoi tot voia să vină la cafenea, adică venea pentru că avea mult de lucru și acasă nu se putea concentra, nu pentru al vedea pe Jisung, sau poate e și asta.
– O cafea scurtă! spune Minho încrezător
– A-acum! răspunde Jisung speriat
– Ce mai faci roșeață?
Lui Jisung îi ingețase sângele în vene când auziseră că Minho îl recunoaște. Se ridică frumos de jos, cu un zâmbet de-al dreptu mare și spune mai încrezător ca niciodată:
– Nu mai bine decât tine, domnule Lee.
No Han Jisung cu mila.
CITEȘTI
I still want to kiss you
Fanfiction,,-Noi doi, o cafea și poate...un sărut... - Noi doi, o cafea și o prăjitură, tembelule! - Oh haide,doar unul. Chiar vrei să te sărut! - Nu mulțumesc, pot trăi și fără acel sărut."
