2.

108 6 1
                                    

" Cum poti sa-mi faci una ca asta?! "
Lacrimile mi se scurgeau pe obraji ca doua paraie ce tocmai au tasnit din munte. Plangeam mai mult de nervi decat de suparare. Prietenii sai radeau sarcastic in spatele Lui. Cum se face ca toata fericirea unui om se poate scurge in doua secunde? Am crezut ca ma iubeste. Am crezut ca ar face orice pentru mine, cum si eu as face pentru el. M-am inselat...
Un tip inalt si mai musculos m-a prins de brat. Muzica din camera alaturata bubuia in boxe prea tare ca sa pot tipa sa ma auda cineva.
" Te rog, lasa-ma sa plec si jur ca nu vei mai auzi de mine! "
El ridica dintr-o spranceana si rase.
" Tu chiar crezi ca o sa te las sa pleci, dupa ce am facut atata efort ca sa te aduc aici? Haide, putina distractie nu a facut rau nimanui. "
Lumea mea s-a prabusit in seara aceasta. Nu aveam nici o cale de scapare. Speram ca parintii tipului ce a aranjat petrecerea sa vina acasa. Imi pusesem toata increderea in baiatul ce venise la mine cu o floare si cu un bun simt exagerat ce imi implora iubirea. Trebuia sa stiu ca e o capcana. Nimeni nu se purta asa de frumos fara sa aibe un interes ascuns. Lumea e plina de jigodii ordinare insetate de placeri trupesti, iar cei cinci tipi din camera erau printre ele.
Cu o ultima suflare am soptit uitandu-ma in pamant:
" Dar, pareai atat de sincer cand ai spus ca ma iubesti. "
El, a suras ironic si apoi a scuipat cuvintele ce urmau sa ma bantuie mult timp de acum incolo.
" Nu te-am iubit niciodata! " Strigase apasat si pe silabe cuvantul " niciodata". Simteam in inima cum ma injunghie fiecare litera din acest cuvant nenorocit.
" Niciodata! Niciodata! Niciodata..."

*

O raza de lumina strecurata printre draperii m-a trezit din somnul meu nelinistit. A trecut ceva timp de cand nu am mai avut o noapte linistita. Cosmarul vietii mele se repeta din nou si din nou pana la nesfarsit. E ca si cum as pasi intr-o alta dimensiune unde esti blestemat sa traiesti aceeasi zi pentru totdeauna.
Instinctul meu de dimineata imi spune ca m-am trezit inainte sa-mi sune ceasul. 7:23. Am avut dreptate.N-are rost sa mai lenevesc. M-am ridicat brusc in picioare. Camera parca se invartea si vedeam negru in fata ochilor. M-am sprijinit cu o mana de dulap pana mi-a trecut ameteala. Am imbracat halatul meu de baie pufos si calduros si mi-am tarat existenta pana in bucatarie. Am pus o cana de apa in filtru si doua cupe de cafea. M-am dus la baie sa ma spal pe dinti. Un lucru mi-a atras atentia in mod special cand mi-am privit expresia in oglinda. Cearcane. Cearcane vinetii si hidoase sub ochii mei. Stai, ala e un cos? Ugh, misto mod de a-ti incepe ziua. Am dat cu apa rece pe fata si am iesit pe hol. Un miros dulce-amarui imi inmiresma simturile olfactive. Cafeaua mea era gata. Am pus-o intr-o cana, am sorbit o gura si m-am fript. M-am dus spre dormitor cu limba scoasa.
Astazi este o zi importanta. Trebuie sa fiu splendida pentru ca diseara voi iesi cu Wade.
M-am lasat putin purtata de memorii catre ziua de ieri. Chiar se intamplase? Ochii aia albastrii si involburati ce ma hipnotizeaza...
Poate nu ar trebui sa ies cu el. Asa e mai bine. Nu vreau sa cred ca o tampita ca simte vreo atractie fata de mine cand el defapt este doar un tip simpatic. Imi fac, ca de obicei, iluzii singura si apoi ma trezesc cu un sut in fund direct catre zona prieteniei. Sau nici macar acolo.
Am deschis ambele usi ale dulapului si m-am asezat turceste in fata lui gandindu-ma cu ce sa ma imbrac. Oh stai, nu am haine de intalnire pentru ca eu nu ies la intalniri.
Alarma telefonului suna in sfarsit. Valuri ce se sparg la mal. Prost moment mi-am ales pentru asemenea sunete. Iar ma gandesc la el.
Am dat drumul la TV pe un post de muzica pentru a-mi distrage atentia de la Wade.
Intr-un final m-am lasat pagubasa garderobei mele. Am pus o mana la ochi si cu cealalta am scos o pereche de blugi din teancul cu pantaloni si un pluover din cel de bluze. Bravo Anji.

Drumul spre facultate a fost plin de peripetii. Am uitat sa cobor din tramvai la Piata Unirii asa ca m-am intors o statie pe jos. Am pierdut metroul spre Universitate exact la fix. Am fugit pe peron si cand sa intind piciorul sa pasesc in metrou, mi s-au inchis usile in fata.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 02, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Doar eu si cu mineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum