IMperfect

Capitolul 1

Liceu Waxville, Balul bobocilor

Cole

Tot trupul îmi striga să mai rămână, mă agățam de orice speranță și totuși nu făceam decât să-i prelungesc agonia. Într-una dintre serile în care îl vegheam i-am spus că înțeleg că trebuie să plece și a plecat. Ne-am luat rămas bun cu lacrimi în ochi, strângându-i pentru ultima oară trupul firav în brațe. Rămăsese doar piele și oase din bărbatul care mă purta cândva în spate. Cancer, un singur cuvânt mi-l răpise pe tata.

Strâng sticla de gin pe lângă trup ca pe cea mai iubită amantă. În ultima vreme alcoolul a fost singurul pansament pentru golul imens din sufletul meu. Intru în sala balului, trăgând de mâneca sacoului peste prețioasa sticlă înainte ca ochii agili ai directoarei s-o dibuiască. Când am început liceul mi s-a părut cool ca mama să fie directoare, dar cu timpul mi-am dat seama că sunt cel mai dezavantajat. Cine și-ar dori ca maică-sa să-l aibă în vizor tot timpul?! Nu era în întregime cazul ei, dar totuși era o spărgătoare strașnică de petreceri. Având în vedere evenimentele petrecute în ultima perioada cred că amândoi aveam nevoie de o pauză.

Îmi fac loc printre colegi pe care îi salut din mers și mă îndrept spre masa din mijloc. Mă așez lângă Jessica, o tipă înaltă cu sâni mari care deși e împreună cu Matt de ceva vreme, asta nu o împiedică să-mi mângâie coapsa lasciv. Îmi dau ochii peste cap și-i îndepărtez mâna îndrăzneață ca pe o muscă enervantă. Josh și Nate cei mai buni prieteni ai mei îmi aruncă priviri cu subînțeles peste paharele pline cu băutură ceea ce mă face să-mi îndrept privirea spre un Matt roșu la față de furie. Îi arunc o privire piezișă, fără să-mi pese că în continuare gacica-sa nu înțelege aluzia.

Am chef de bătaie în seara asta, iar după cum pare, Matt, e tot ce-mi trebuie. Înalt, bine făcut aproape având aceeași constituție cu a mea, poate fi un adversar pe măsură. Scot sticla de gin din mâneca sacoului și o așez în mijlocul mesei. Deși alcoolul era interzis eram sigur că voi trage ponoase după. Cercetez sala discret până când privirea surprinde un grup de fete ce par să o chinuiască pe Rosie Manning din nou. După expresia încruntată pe care o are îmi dau seama că nu sunt singurul de rahat din încăpere. In sinea mea mă bucur puțin, mironosița și-o merită, mereu se smiorcăie din orice.

O las pe Rosie Manning să se descurce singură și o trag pe Jessica mai aproape de mine. Îi torn galant gin în pahar, apoi mă prefac preocupat de sânii pe care mi-i bagă cu forța în ochi. Dumnezeule, ce ți-e și cu femeile astea! Surprind cu coada ochiului silueta lui Matt care se apropie periculos de noi, luând brutal lipitoarea de lângă mine. De acord că unele femei au o atitudine mai dezinhibata, dar niciodată nu am fost de acord cu violența împotriva uneia. Deși atitudinea lui nu a fost extrem de gravă, profit de situație să-mi creez un motiv de bătaie.

Mă ridic rapid, flexându-mi pumnul care aterizează cu forță în fața unui Matt surprins, iar în secunda următoare se prăbușește lat, ținându-se de nasul sângerând. Ce naiba! Dacă știam că cedează așa repede i-aș fi dat o pălmuță. Chiar aveam nevoie de durere fizică în seara asta. Cea din pieptul meu mă părăsea doar când ochii mei deveneau vineți și pumnii zdreliți. Am fost atât de concentrat pe idiotul de pe podea fără ca să observ că lumea se strânsese deja cerc în jurul nostru.

- Cole Jameson Deville, in biroul meu acum!

O singură persoană în lume îmi rostea întregul nume și aceea era cea care mi-l alesese. Privirea dezamăgită pe care o are mă face să-mi încordez pumnii pe lângă trup și fără să ripostez părăsesc sala balului îndreptându-ma spre birou. Pe la jumătatea holului muzica se aude din nou în boxe ceea ce mă face să zâmbesc. Nu e niciun incident pe care mama să nu-l rezolve rapid.