Se spuneau multe de această Alexandră, înainte să intru la liceu. Cu siguranță era admirată pentu personalitatea ei, avea un talent exagerat de mare pe o latură artistică. Nu prea știam, nici nu mă interesa. Atunci eram cu examenele, sincer, îmi erau de ajuns fetele din școala mea. Voiam să obțin neaparat un 10 la ambele examene (și chiar așa fuse).
În acea vară m-am antrenat mult pentru fotbal, vorbeam mereu cu antrenorul despre echipa noastră, și despre noi. Chiar m-a încântat ideea că o să avem noi colegi din toamnă, care o să vină din diferite puncte ale țării.
Eram destul de sociabil, m-am împrietenit cu ei într-un timp relativ scurt, dar devenisem bun prieten cu Dorian. Dorian era înalt ca și mine amandoi aveam 1,84.. Cred că el avea 1,82. Era destul de masiv și osos, instinctiv părea mai inteligent ca mine la prima vedere, dar era destul de reținut, nu se lasă impresionant de oricine și orice. Mergeam pe la cămin, și discutam o groază de prostii, îi făcusem cunoștință cu o mare parte din fetele orașului, care erau interesat de el, dar era distant și chiar îmi spuse "sunt ușuratice, de ce m-aș simți atras de ele?".
Dorian îmi era credincios mie, iar prin credincios vreau să rectific și să spun un prieten loial, bârfeam în fiecare seară ca două muieri, și spărgeam semințe la greu. Știam că în câteva zile începe școala, mă întrebam ce o să fie acolo, dacă o să mă încânte noii colegii...
Dar deja îi cunoscusem pe majoritatea de la cămin.
***Dorian îți mulțumesc că m-ai susținut în tot ce am făcut și că ai avut încredere în mine.***
