●Seara de 23 august,o furtună puternică se apropie de Padurea Oglinzilor unde se află Conacul Rozelor.
●Alb si Negru,vrăjitoarele gemene care dețin conacul se sfătuiesc cum să apere pădurea si conacul.
Ora 23:30,Alb priveste pe geam la grădina de trandafiri,însă privirea ei se indraptă spre cer care dintr-o dată s-a luminat.
Lumina era provocată de fulgere.Furtuna a venit mai devreme decât se așteptau.Alb a plecat in grabă să o anunțe pe Negru,însă aceasta era de negăsit.Fulgerele erau din ce în ce mai dese iar tunetele începeau sa apară.
●Alb o căuta în disperare pe Negru.Cand a ajuns în biblioteca conacului,Alb a avut un șoc.Geamul era spart în mii de bucațele iar văntul puternic mișca draperiile agresiv.Pe podeaua din lemn alb se afla Negru întinsă într-o blată de sănge.
Sora acesteia se apropie cu groaza de ea observând ca inima ei fost străpunsă de o săgeată care avea lacrimi umane.
Urletul de durere al lui Alb răsună în tot tărâmul magic.Lacrimile albe care se prelingeau pe pielea ei pala încep sa devină negre.Durerea o nimicea.
Furtuna era aprope de conac vântul devenea din ce în ce mai agresiv.Sentimentul puternic de durere a lui Alb a făcut-o sa uite complet de furtună.
●Furtuna începuse.Fulgerele au început sa cadă pe pământ.Două fulgere lovesc conacul.Acoperișul a luat instantaneu foc extinzându-se,luând foc aproape tot conacul.
Alb realizând ce se întâmplă încercă sa o ridice pe Negru.După încercari îndelungate a reușit sa o ridice.Alb se îndreaptă spre ferestra spartă fiind singurul loc pe unde poate ieși.
●Ploaia începuse sa cadă.Alb încearcă să o aducă pe Negru la viață folosindu-și puterile dar în zadar.Seara trecuse,furtuna se oprise.Cu greu Alb i-a decizia de a o îngropa pe sora s-a,în ce a mai ramas din grădina de trandafiei.
Alb:,,Draga mea soră,voi purta sentimetul de vină pană la sfârșitul vieții mele.Odihnește în pace,trandafir negru!"
