To get to you

Chapter 1

 Lovesc nervoasa cu pumnul oglinda din fata mea. Nu pot sa cred ca mi-a putut face asa ceva! Si cand te gandesti ca eu am avut incredere in el! Mi-am spus de atatea ori sa nu ma mai incred in oameni atât de usor.

Intru pe usa casei fericita ca am scapat mai repede de la munca astazi si ii pot face o surpriza iubitului mei, Marco. Ma urc grabita pe scari cu destinatia catre dormitor, cand de odata il aud pe Marco cum vorbeste la telefon cu cineva. Raman la usa si continui sa ascult convorbirea:

-Da,vin acum la tine iubito!

-...

-Nu draga, stai calma,fraiera aia e la munca si vine abia peste 3 ore!

-...

-Stiu ca ti-am promis ca ma voi despartii de ea, dar mai astepta putin sa o mai jerpelesc si luna asta de bani, iar luna viitoare ne vom duce la munte impreuna!

Lacrimile mi se scurg pe obraj ca un rau involburat. Intru furioasa in camera satula sa ii mai ascult conversatia misoginului asta. Cand ma vede face ochii mari si ii inchide grabit persoanei de la capatul celalat.

-Pui,esti bine? Ce ai patit? De ce plangi?

-Nu pot sa cred ca mai ai curajul sa ma intrebi asa ceva! Cat credeai ca va mai tine minciuna asta ă? Cam pana iti plateam excursia ta cu curva de la telefon?

-Iub...

-TACI!NU VREAU SA TE MAI AUD!SA NU CUMVA SA IMI MAI SPUI VREODATA ASA! CONSIDERĂ-MĂ MOARTA PENTRU TINE!NU VREAU SA TE MAI VAD IN VIATA MEA!

-Hope...Ascultă-mă...Nu ai inteles bine...Nu era vorba despre tine

-Nuuu, sigur nu era vorba de mine! Era vorba despre mă-ta sau ce? NU POT SA CRED CA MAI AI CURAJUL DE A MA MAI PRIVI IN OCHII DUPA CEEA CE MI-AI FACUT! IESI  NAIBI AFARA DIN CASA SI VIATA MEA!

-Nu ai nici un drept sa ma dai afara din casa! Este si a mea!

-Draga,cred ca ai uitat pe numele cui este trecuta casa! Ai o ora la dispozitie sa iti ei bagajele si sa te faci disparut din casa si viata mea!

Imi privesc mâinile insangerate si ma gandesc la cat de fraiera am putut fi! Nici nu inteleg de ce naiba ma consum in halul asta pentru un dobitoc! Ma duc la baie si imi bandajez mainile ,iar apoi ma îmbrac grăbită în trening cu gandul de a ma duce in parc sa alerg pentru a ma mai relexa.

Ies din casa, iar aerul rece al serii ma isbeste brutal in fata. Lacrimile imi incetoseaza privirea in timp ce ma intrept grabita spre parc. Imi bag castile in urechi si incep sa alerg cuprinsa in ganduri. Toti acesti ani alaturi de el au fost o minciuna. Și cand te gandesti ca mama m-a avertizat în legătură cu el, dar eu  nu am crezut-o si m-am indepartat de ea, singura ființă care m-a iubit cu adevărat!

In timp ce alerg ma gândesc momentele fericite și mai puțin fericite în acest oraș, iar dacă stau sa ma gândesc au fost mai multe nefericite, adică pe lângă faptul ca aveam un iubit pe care începeam să îl văd din ce în ce mai rar și un loc de muncă bine plătit, viața mea era groaznică în acest oraș. Oameni care te barfeau la toate colțurile, prietenii pe care nu le poți numi prietenii, iar cartierul nu este chiar unul din cele mai sigure, asa că dacă m-aș muta nu aș avea ce pierde.

Intru pe ușa casei, iar primul lucru pe care îl fac este sa caut bilete de avion. Londra. Un loc pe placul meu. Unde zilele sunt mai mult ploioase decât însorite și mă pot bucura de ploaie cu o cana de ciocolată caldă și o carte bună.

Îmi iau telefonul în grabă și o sun pe ființa care mi-a dat viață și mi-a fost mereu alături la greu. Mama. Ii povestesc tot ce mi s-a întâmplat, urmând ca aceasta sa îmi spună ca ți-am zis eu și, bla, bla, bla, bla. Lucruri la care te poti aștepta de la orice mamă urmând sa îmi spună ca atunci când îl va prinde pe nenorocit îl va face terci sub roțile mașinii. Îi povestesc și de faptul ca mi-aș dori să mă mut, iar acesta îmi spune ca mă susține cu tot ceea ce voi decide să fac.

După ce închei conversația, mă mai uit odată la bilete de avioane cumpărându-mi și eu unul pentru mâine la prima ora și desigur neuitând să pun casa la vânzare.

Ma urc extenuată în pat cu gândul de a mă pune sa dorm și de a încerca să uit de cele întâmplate azi.