Pardon?

1.8K 27 0
                                    

A doua zi am astepta cuminte in clasa dupa ore. Profu intra si isi aseza servieta pe catedra. Stateam in prima banca cu mainile impreunate. 

-Incepem?

-Mhm.

Mi am deschis caietul.

-Cred ca trebuie sa trecem peste niste notiune de baza intai.

Profu incepu sa scrie la tabla si sa explice. Pentru prima oara unele lucruri chiar aveau sens. Imi dadu cateva exercitii pe care le am copiat si m am apucat sa le rezolv in timp ce el statea la catedra si corecta lucrari. M am oprit in mijlocul unui exercitii si m am uitat un pic la prof. Acesta isi ridica si el privirea. M am uitat o secunda la el fara sa zic nimic apoi mi am continuat exercitiul, dar inca ii simteam ochii atintiti asupra mea. Am simtit nevoia sa umplu tacerea dintre noi.

-Stiti, legat de jocul de ieri. N am vrut sa va jignesc in vreun fel.

-Concentreaza te pe exercitii Pop.

Am tacut din nou si am contiunuat sa scriu. Cand am terminat exercitiile i am dat caietul sa se uite peste ele.

-Sunt corecte toate. Prinzi repede Pop.

Ofta.

-Bun. O sa am nevoie de numarul tau de telefon.

M am uitat mirata la el.

-Ca sa ti pot trimite exercitii, teme si in caz ca nu pot ajunge la "pregatirile" noastre sa te pot anunta. Sa nu stai degeaba la scoala.

I am dictat numarul meu.

Tacu un moment. Dadu din cap spre tabla de sah de ieri.

-Un joc, Pop?

Am ezitat un moment.

-Ok.

Isi trase din nou un scaun la banca mea si incepu sa aseze piesele, de data asta imi lasa mie negru si lui alb. M am uita la ceas. Ora 2.

-Sa ne grabim. La 3 trebuie sa ajung la munca. 

Profu zambi.

Am inceput sa jucam.

-Nu mi ai spus pana la urma de ce vrei la litere.

-Daca o sa radeti din nou de mine prefer sa tac. Am spus dupa ce i am luat un pion.

Se uita la mine asteptand un raspuns.

-Vreau sa ma fac profesoara.

Profu isi facu mutarea. Doar ca era o mutare proasta.

-Si de ce lucrezi la librarie?

-Imi place sa stau inconjurata de carti.

-Minti.

M am oprit.

-Sunt convins ca si acasa esti inconjurata de carti. Deci ori ai nevoie de bani ori ai nevoie de bani. Sah.

Mi am mutat piesa pe tabla uitandu ma direct in ochii profului.

-Am nevoie de bani.

Se uita in jos la tabla.

-Sah mat. Din nou.

Am intins mana sa strang piesele ramase. Profu ma apuca de incheietura. Am ramas nemiscata. M am uitat la mana lui apoi la el.

-Explica.

M am smucit putin sa mi dea drumul.

-In momentul in care ati mutat nebunul mi ati lasat mie cale libera cu regina. Nu mai e nimic de explicat. 

Am dat sa ma ridic dar profu ma prinse din nou de incheietura.

-N am zis ca am termniat, Pop.

M am asezat din nou pe scaun.

-Din nou.

Am asezat piesele si am inceput sa jucam.

Profu se uita ganditor la piese. Puse mana pe tura. Am oftat. Profu observa.

-Ma inebunesti cand oftezi, Pop.

Am tresarit.

-Pardon?

Profu continua sa joace fara sa scoata niciun cuvant. Isi facu mutarea si se uita la mine. Mi am facut si eu mutarea. I am prins mana in aer in timp ce o indrepta spre tura.

-Nu vreti sa mutati asta daca nu vreti sa pierdeti.

Profu muta oricum tura. Am zambit.

-Pff. Sah mat. Din nou.

Profu se lasa pe spate in scaun.

Mi am strans lucrurile si mi am pus ghiozdanul pe un umar. Profu inca se uita la tabla. Am asteptat. Mi am indreptat ochii spre ceasul de pe perete.

-Si eu citesc mult.

Ne am uitat unul in ochii celuilat. Am simtit cum ma topesc.

Stiam ce face. Stiam amandoi. Se uita la mine in semn de asteptare. M am fortat (O doamne cat m am fortat) sa nu i raspund. Nu voiam. Profu se uita scurt la buzele mele si inapoi. Am simtit cum mi se inrosesc obrajii. Pulsul mi se acelera. Cu o mana am inceput sa mi asez piesele pe tabla in timp ce cu cealalta cautam numarul ioanei in telefon. Ma uram. Voiam sa ma ridic. Sa plec. M am rugat in gand ca ioana sa nu raspunda si totusi o facuse.

-Um...azi n o sa pot ajunge. Ma simt rau. 

M am uitat la prof. I am aranjat piesele.

-Da. Ma descurc. Multumesc!

Am inchis telefonul.

I am facut semn spre tabla.

-Incepeti.


Profu (18+)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum