Shy baby[Taekook POV]

Capitolul 1

[TAEHYUNG]

— Taehyung, masa e gata!
— Imediat vin, mamă!

 ❝Bună! Eu sunt Kim Taehyung, anul întâi la facultatea de Faramacie.❞

— Deci, ești pregătit să începi viața de student?
— Da! Abia aștept să merg la facultate, poate așa o să mai scap de rușinea asta constantă pe care o am.
— Sunt sigură că te vei descurca Taehyung, am încredere în tine. Îmi vei lipsi, să știi.
— Știu mamă, mereu spui asta. Și tu îmi vei lipsi, sincer.
— Of, ai crescut atât de rapid.
— Okay, să nu devenim sentimentali, nu vreau să stau să plâng iar în ultimele momente cu tine.
— De înțeles! Hai mănâncă, după te voi ajuta cu bagajele.

❝Dacă sunteți curioși, astăzi plec  în Seoul. Eu locuiesc în Daegu, de aceea mama mea este așa de tristă că o părăsesc, dar sincer mă bucur că plec. Poate așa voi scăpa de rușinea mea și-mi voi face prieteni noi. Plus că am nevoie de o schimbare, prea mult am stat singur și prea ținut din scurt am fost.❞

— Ei bine, cred că am pus totul în mașină. Tatăl tău a spus că va ajunge imediat acasă și te va duce el. Acum dă-mi o îmbrățisare.

❝O iubesc pe mama, nu spun nu, dar uneori mi se pare că trăiește în bula ei prea mult. Nu prea pot discuta cu ea fără a începe o ceartă. Dar totuși a fost cea mai bună prietenă a mea în ultimul an de liceu.❞

— Bine mama, păi mai vorbim la telefon, ținem legătura. Dar te rog să nu mă suni din 5 în 5 minute, zilnic.
— Fie, voi încerca să nu. Ai grijă de tine, te rog. Te voi vizita în weekend.
— Bine, te iubesc! Ne auzim.   

❝Despărțirile mi se par cele mai dificile. Nu realizăm cât de mult ne va fi dor de un lucru până în momentul în care îl pierdem. Chiar îmi va fi dor de familie, dar trebuie să învăț cum să mă descurc și singur.❞

❝Sper că voi avea o viață mai bună în Seoul.❞

[JUNGKOOK]

— Jungkook, frate, pe unde ai fost?
— Namjoon, ți-am spus de n ori că eram la tipa aia acasă. De ce mă tot suni când fut ceva?
— Păi nu știu, poate pentru că aveam nevoie de tine să mă ajuți să scap de poliție? Bine că tu-ți pierzi timpul cu niște curve.
— Oh, păi se pare că nu ai avut nevoie așa de tare de mine dacă ai scăpat, nu?
— Da, noroc de Yoongi, că altfel aș fi fost închis.
— Ți-am spus să ai grijă cu drogurile alea și să mi le dai mie. Pot să le ascund mai bine decât tine și sunt mult mai responsabil când vine vorba de cui ar trebui să vindem.
— Sigur că da, ai multă experiență, n-am ce zice. Dar nu ești capabil să ții drogurile, pentru că tu le-ai consuma singur pe toate.
— Ah, da.

❝Bună, eu sunt Jeon Jungkook, anul 4 la facultatea de Farmacie.❞

❝Probabil vă întrebați cum de am ajuns în situația asta cu drogurile. Ei bine, pur și simplu am vrut să fac niște bani ușori și rapid. Ăsta era singurul mod în care aș fi putut să-i fac. Nu vă faceți griji, sunt un student destul de inteligent, doar că nu vreau să-mi pierd timpul zilnic doar cu facultatea. Mai bine petrec și fut câteva luni, iar apoi învăț în timp ce primesc blowjoburi de la curve. ❞

— În seara asta e o petrecere, ar trebui să vii să vinzi ceva și tu.
— Prefer să stau acasă azi și să dorm puțin. N-am prea avut timp în ultimele zile să o fac.
— Cum dorești atunci, ne auzim mâine.
— Sigur, noapte bună.

❝Tare aș vrea să-mi găsesc o jucărie de lungă durată, dar nimeni nu este pe placul meu. Toate fetele cu care am fost au fost nepricepute. Vreau să găsesc ceva nou, neatins de nimeni, să fie doar al meu. În cazul în care nu știați, sunt bisexual.❞

❝Ajung în fața blocului unde locuiesc și rămân înlemnit când văd un băiat cu părul blond, mai micuț de statură, cu trăsături foarte feminine,  care cară cutii în bloc. Se pare că voi avea un nou vecin. Îmi ling buzele numai la gândul că va fi al meu. Abia aștept să vad cum se va simți în jurul membrului meu, gemând de plăcere.❞

[Cam ăsta ar fi primul capitol. Sper să vă placă și să citiți în continuare.]