Dragoste cu-n militar

1.

Incep sa scriu, dar nu sunt sigura ce fac. Gandurile mele se imprastie in tot capul, facandu-ma confuza. Trebuie doar sa respir usor, sa ma calmez , sa las emotiile si friciile ce m-au bantuit toata viata. Sunt doar un copil, un copil de paisprezece ani care a fost amenintata ca va fi omorata , ca la un momentdat sangele meu se va transforma intr-o clepsidra, dandu-mi doar cateva minute de trait. Minute....poate vor fi secunde.
Trebuie sa fac ceva sa ma apar de pericole , pentru ca nici macar eu nu stiu cum m-am bagat in incurcaturi.
Fata aceasta, Carolin, vrea ca eu sa nu mai exist, dar n-o invinovatesc. Am separat-o de dragostea ei adevarata. Fara sa vreau , dar am facut-o. Chiar daca au trecut doi ani de atunci, inca ma invinovatesc, inca am acest sentiment ca daca nu existam, era altfel. As vrea sa-mi fac curaj, dar nu pot . Nu mai pot trece peste aceste remuscari. Simt cum inima mea se stinge, e neagra. Ceva in interiorul meu fierbe de nerabdare sa iasa, sa creeze un foc ce ar vrea sa ma inghita. Sa dispar pentru todeauna.

Dar nu-mi pot rani familia, stiu ca ei ma iubesc, chiar daca, uneori , cam tot timpul, ei nu stiu sa arate asta.
Asa ca, cautarea mea incepe. Am nevoie de cineva, cineva ce ma poate invata sa lupt, sa ma pot proteja .

Din cunostinte in cunostinte, am aflat de un baiat. Bine facut, frumos, inteligent, ce lucreaza in Serviciile Secrete Romane . Am reusit sa iau contactul cu el , l-am rugat sa ma ajute.
Din nefericire , nu era de acord. Nu avea incredere in mine, si are dreptate, nici eu nu as avea. Cine m-ar crede? Am paisprezece ani.

Am tot incercat sa vorbesc cu el, e o fire destul de impunatoare. Vazand ca sunt extrem de insistenta, a accepta sa ne intalnim , sa discuta , iar el va lua o decizie.

Zis si facut. Mi-am prins parul intr-un coc, tipic fetelor din armata, mi-am luat o bluza verde cu o pereche de pantaloni scurti, negri si o pereche de ochelari .

Vorbisem sa ne intalnim la o cafenea . Am incercat sa ajung mai devreme deoarece nu voiam sa plece. Desi punctualitatea, nu e deloc punctul meu forte. Eram acolo la 17:50 , cu zece minute inainte. Se pare ca el nu a ajuns, sper sa vina.

In acest timp ma asez la o masa comandand o cafea. La 18:00 fix il observ ca se aseaza la masa, oare de cat e aici? Doar nu putea ajunge exact la ora propusa. Nici macar un minut mai mult sau mai putin. Si nici nu l-am auzit macar.
In timp ce eu ma uitam la el cu uimire , imi intrerupe gandurile.

-Bun, sa inteleg ca vrei sa te antrenez. In primul rand trebuie sa lucrezi la punctualitate. Stiu ca nu ai intarziat, dar asta iti sta in obicei. Nu ai de ce sa vi mai devreme daca nu este nevoie de tine. Nu te lasa niciodata distrasa. In fiecare dimineata te trezesti la 4:00, pana la 4:10 iti faci ordine in camera , la 4:20 sa fi mancata, 4:30 sa fi deja echipata de sport. Atunci vom pleca la alergat. Restul programului il vei afla pe parcurs .

-Alergat? Nu sunt buna la sport. Si cum de te-ai hotarat sa ma ajuti? Iar pana la urma de unde vei stii cand ma trezesc si ce fac in casa?

-Pui prea multe intrebari. Voi stii pentru ca te vei muta la mine . Ai timp doua ore sa-ti iei bagajul. Nu-ti face griji, nu vei avea nevoie de bani pentru nimic. Orice consumatie o voi plati eu.

- Bine , dar nu mi-ai raspuns, de ce ma ajuti?

-Ma repet , pui prea multe intrebari pentru o copila. Vrei sa te antrenez , faci ce-ti spun, fara comentarii.

-Bine, voi merge sa-mi iau bagajul.

-Te voi duce eu cu masina.

-Cum doresti.

Dam sa iesim si imi face semn spre un Porsche 918 Spyder. Raman muta cateva secunde. Se vede de la o posta cat de uimita sunt, iar el observa asta si doar zambeste putin.
Ochii lui verzi sunt destul de intunecati, e un tip dur, greu sa-i intrii la inima. Asta stiu sigur. E foarte frumos, iar corpul lui ar da pe spate orice fata. Dar n-am timp de baieti , trebuie sa ma antrenez.

Ajung acasa , iar el asteapta in masina, imi iau lucrurile si le duc la masina.

-Cum am spus, punctualitatea ta lasa de dorit, domnisoara.

-Imi pare rau, dar sunt fata si am multe lucruri de luat.

-"Sunt fata" , ma imita el strambandu-se, iar eu ma incrunt. Si ce daca esti fata? Punctualitatea nu e doar pentru baieti.

Il ignor pentru ca nu vreau sa ne certam si pornim la el. Parintii mei sunt in strainatate, deci practic pot face ce doresc. Ei au incredere in mine. Si au de ce , sunt o fata responsabila.

-Ce mancam? intreb eu cand ajungem.

-Martaaa!!!! striga el dur si in fata noastra apare o femeie, bine, o fata de douazeci si sapte de ani. Vreau sa-i pregatesti o salata si inca ce mai vrei tu din lista mea , si pentru mine de asemenea o portie, continua el.

-Da, domnule, raspunde fata si pleaca.

-Cum o cheama? intreb eu .

-Numele ei este Analis, dar nu o sa ai nevoie de ea deoarece asculta doar comenzile mele, nu ale unei copile. Vrei ceva, vorbesti cu mine.

Am dat din cap aprobator si ne asezam la masa. Cina e destul de tacuta, asa ca ma gandesc sa sparg "gheata" din camera asta.

-Si, de cand lucrezi in armata?

-De la saisprezece ani, raspunde el scurt.

-Cum ai ajuns in Servicile Secrete Romane?

-Am facut liceul Militar. Fiind printre cei mai buni, antrenorul meu m-a recomandat .

Am terminat de mancat , si voiam sa strang masa, dar m-a intrerupt el.

-Nu trebuie sa faci nimic, cel putin pana incepem antrenamentele.

-Bine, dar ma pot duce la mine in camera?

-Da, e la etajul cinci, ultima camera.

-Sper ca ai un lift, replic eu razand.

-Nu-ti trebuie lift, din acest motiv ti-am aranjat acolo camera. Putin sport nu-ti strica.

Imi dau ochii peste cap si incep sa urc, ce persoana normala are cinci etaje la o casa? Si fara lift. La cati bani are , ii e greu sa faca cateva imbunatatiri. Nici la bagaje nu ma ajuta, ce gentalment.

Cand aproape lesinasem pe scari, am observat camera mea. Dau sa intru, dar e incuiata.