De la începuturile lumii, dupa Marele Bang in marele haos primordial exista materia si Întunericul. Întunericul domnea peste tot si toate, el avea o forma obscură si o energie nemăsurabilă, putea muta norii de materie oriunde poftea. Dar intr-o zi, a luat naștere prima stea, iar din ea, a izvorât chiar ea, Lumina. Lumina si Întunericul erau opuși, unde nu exista el, aparea ea, iar unde nu era ea, domnea el, mereu separați unul de celalalt, mereu singuri.
Sub lumina blândă a unui soare, dintr-un sistem indepărtat, a luat naștere o planetă, iar pe acea planetă urma sa ia naștere inșași Viața. Lumina si Viața erau de nedesparțit, Viața nu putea exista fara lumină. Lumina ii oferea o sursa ideala de energie Vieții, fara de care nu ar putea trăi, iar Viața, folosind energia solară a inceput sa creeze tot felul de creaturi fantastice. Dar nu avea sa dureze mult. Din cauza "Principiului Entropiei", Întunericul dorea sa elimine haosul Vieții si Luminii ca să poată domni el peste un Univers aflat in stare de echilibru, un Univers mort. In ascunzătorile sale, Gaurile Negre, unde nici macar un singur foton de lumină nu are șansa de scăpare, Întunericul incerca sa găsească o metoda de a elimina Viața si Lumina. Folosindu-și, cu șiretenie, puterile de manipulare a materiei si energiei întunecate, reușii sa descopere, insăși Corzile Universului. Întunericul ranji in timp ce apuca corzile, ca un adevărat maestru păpușar.
În adăncurile Universului, departe în Calea Lactee, intr-o simplă galaxie, intr-un simplu sistem solar, Viața își ducea in pace existenta, in creațiile sale minunate. Lucrurile mergeau bine in micul punct albastru pal, dar, dintr-o dată cerul, de un albastru deschis se intunecară, temperatura incepu sa scada, iar apa incepu sa inghețe. Viața se disipa din creațiile sale, nimeni nu știa ce se intâmpla. Lumina privea indurerată in timp ce Viața dispărea, iar unul din slujitorii săi solari se stinse, nicio reactie nu se petrecea, nicio fuziune intre atomi, niciun foton emis spre Terra. Întunericul preluase controlul asupra Soarelui. Lumina simțea cum mai mulți din ostașii săi incepeau sa se stingă, din tot Universul, Lumina simțea cum pierde toata energia. Slabită, Lumina folosise ultimul sau truc din manecă. De fiecare data când o stea nu mai putea fuziona, incepea sa stralucească intr-o superbă supernovă, colorând si luminând Universul in toate colțișoarele sale. Întunericul simțea loviturile ca pe niște paloșuri ce nu incetau să vină. Slăbit de toate loviturile, scăpa Corzile din mana, iar cămpul său de interacțiune asupra stelelor Luminii încetară.
Lumina invinse, iar cu ultimele puteri se grabi sa reînceapă, reacțiile si interacțiunile din principalul sau pion Soarele. Slabită de puteri, Viața supraviețuise, in adancul oceanelor, de sub Calotele Glaciare formate.
Întunericul, invins, accepta ințelegerea cu Lumina de a conduce impreună Universul, stabilind legi si principii noi pentru o buna guvernare. Iar cum Viața a supraviețuit, a continuat sa se dezvolte, sa creeze ființe care sa descopere legile create de Lumină si Întuneric. Pe timp de zi Lumina ne veghează cu al ei ochi solar. Iar când noaptea se așterne, ne impodobește cerul cu ale ei milioane de mărgele stralucitoare. Incă suntem la începutul descoperirilor, mai avem de aflat tainele create de aceste ființe multi-dimensionale. Timpul nostru este relativ, doar Lumina este stăpâna timpului și poate calatorii in timp, de la inceputul sau până la sfârșit. Doar Lumina știe care este deznodamântul nostru.
CITEȘTI
Balada Luminii si a Întunericului
Science FictionAceasta baladă a luat naștere cand am avut un proiect la fizică de facut, si am scris aceasta compunere, pe care as vrea sa o dezvolt aici. Este vorba despre povestea dintre cele două ființe astrale Lumina si Întunericul.
