Because I'm shadow

Capitolul 1

Tot drumul spre Seoul a fost foarte stresant .Aveam mii de fluturi in stomac si nu ma puteam controla deloc . Palmele mele erau transpirate , nu puteam sa dorm , aveam destule emotii . Nu cunosc pe nimeni acolo si mi-e putin teama oarecum .Nestiind locul nu aveam habar pe unde ar trebuii sa merg pentru a ajunge la noua mea casa .Iar gandul ca ma voi ratacii pe acolo ma ingrozeste.

Ma aflu la iesirea din aeroport si pasesc pe scari.Afara era destul de racoare .Purtam pe mine doar o pereche de blugi , tenisi albi si o bluza subtire cu maneci putin mai sus de cot.Priveam in jur catre marele oras . Era frumos . Era intr-adevar foarte frumos , fluturii din stomacul meu revenind pe neasteptate. Mergeam putin ciudat din cauza bagajelor mele grele si puteam sa jur sa simteam multe priviri atintite spre mine dar nu le bagam in seama.Nu-mi place cand cineva ma priveste insistent , ma face sa ma simt prost din cauza aspectului meu .Nu-mi place cum arat si nu o sa-mi placa niciodata , desi multe rude imi spuneau ca exagerez cand spun ca sunt urata dar stiu ca o faceau doar ca sa ma faca pe mine sa ma simt ,, mai bine ''.

Am sunat dupa un taxi dupa care m-am asezat pe o banca . Am lasat cele 3 valize jos intre picioarele mele si mi-am ridicat capul inspre cer. Ma dezlipesc din visare si-mi indrept privirea inspre imprejur.As putea spune ca fata de Japonia , Seoul chiar arata bine , chiar foarte bine .

Aud un claxon si intru in acel taxiu.Ii dau adresa exact si in mai putin de 15 minute ajungem la destinatie.Cobor din masina lenesa si trag dupa mine valizele.Raman uimita cand imi vad casa .Era mai mult o vila daca as putea spune asa .Deschid poarta si raman cu gura cascata cand imi vad viitoarea casa mai ceva decat mi-as fi putut inchipuii.Ii spusesem mamei mele sa-mi gaseasca ea o casa in care sa locuiesc dar nu ma asteptam sa-mi cumpere o asemena vila .

Intru cu o oarecare retinere in casa dar zambesc imediat cand ajung sa vad interiorul.Toata mobila era decorata in alb si maro .Totul fiind aranjat pana la cel mai mic detaliu. Imi sat valizele in living si ma trantesc pe canapea.Imi inchid usor ochii dar o stare de foame isi face stapanire peste corpul meu .Ma indrept cu o mare lene spre bucatarie si deschid usa frigiderului.Raman cu o fata neutra si putin enervata cand vad ca frigiderul e complet gol .

-Perfect ! spun si inchid brutal usa frigiderului.

Imi duc bagajele in camera si incep sa deschid unul din ele , scotand din el , o pereche de blugi negri stramti si un tricou larg alb. Ma incalt cu aceeasi pereche de tenisi si ies pe usa. Inchid poarta in urma mea si incep sa merg inspre oras , noroc ca retinusem drumul cat timp eram in taxiu.

Intru intr-un market si incep sa-mi umplu cosul de cumparaturi cu tot felul de prostii dupa care ies din acel market cu doua pungi pline.In timp ce merg pe strada o ameteala ma trosneste dintr-o data.Ma opresc pentru a-mi reveni dar aud niste maraituri din spatele meu .Sangele imi pompeza dur in vene iar inima mai are putin si-mi strapunge pieptu-l facandu-si cumva o portita de iesire.In jurul meu se aflau 5 caini care nu se abtineau sa nu-si scoata coltii albi si fiorosi in fata irisilor mei.In intreaga mea viata mi-a fost frica de caini din cauza careia am stat departe de ei .Cand avusesem 7 ani o haita de caini m-a incoltit de credeam ca o sa mor devorata de acele hiene dar un barbat m-a salvat , de atunci am o teama imensa pentru caini .

Din cauza panicii incepusem sa tip si sa plang . Imi las pungile de cumparaturi jos si incep sa tip in momentul in care acei caini se apropiau cu pasi marunti spre mine.Imi duc mainile inspre fata si strig din toti plamandii pentru ajutor , desi putine sanse erau ca cineva sa ma poata auzi , strada in care ma aflam era goala si intunecata , noroc de felinarele care faceau cat de cat lumina.

Din spatele meu isi face prezenta o silueta mult mai inalta decat mine , de peste 1.75 . Acesta sa pus in fata mea si a incercat sa alunge acei caini .Barbatul isi indreapta mana rapid inspre una din sacose dar unul din caini isi infige dintii in mana acestuia.Un mic tipat ii iese din gura acestuia dar nu inainte de a lua initiativa si de a ma apleca si de a arunca o bucata mare de carte cat mai departe de noi . Cainele ce isi infigea coltii in mana acestuia ii da drumul si porneste inspre directia in care am aruncat acea bucata de carte impreuna cu ceilalti caini.

Simt cum picioarele mi se inmoaie si cat pe soseaua rece incepand sa plang si sa suspin din cauza sperieturii .Barbatul se apropie de mine si ma i-a protectiv in brate.

-Nu mai plange , o sa fie bine , spune si-si aseaza mana in spatele meu masandu-l usor

Imi ridic privirea spre el iar acesta imi zambeste .

-Erai pe aproape de a fii tinta lor , imi reproseaza cu o voce calda si incearca sa ma ridice.

-M-m-mul-multumesc, spun si-mi sterg lacrimile . Daca nu erai tu eu as fi-

-Hai linisteste-te , totul e bine acum , esti cu mine .Hai te rog eu numai plange, ma priveste cu o fata trista si-mi sterge lacrimile.

-Eu sunt Taehyung .. tu esti ? ma intreaba si-mi ridica pungile

-Sung-Hee . . . , spun si incerc sa-i zambesc dar privirea imi este indreptata catre mana acestuia.O doamne ! soptesc si-i iau mana intr-a mea.

-Nu am nimic ,spune si-si retrage mana . Vrei sa te duc acasa?Pari cam speriata si - spune dar il intrerup

-N-nu, ma descurc.Ar trebuii sa te vada un doctor , ar putea sa ti se infecteze rana si-

-Lasa-ma pe mine , sigur te descurci sa mergi acasa ?

-Da , spun si-i iau pungile din mainile lui .Eu trebuie sa plec , spun si incerc sa schitez un zambet destul de fals din cauza lacrimilor care inca se mai aflau pe obrajii mei si care nu incetau sa se risipeasca.

-Bine . . . mi-a parut bine Sung-Hee

-Ai grija cu mana aia , spun si-i fac cu mana.

Tot drumul spre casa abea m-am putut abtine sa nu zbier .Ajunsa acasa am aruncat pungile pe podea si am alergat la mine in camera.M-am trantit in pat incepand sa suspin din ce in ce mai tare.