Because I'm shadow

Capitolul 2

Toata seara nu mi-am putut lua gandul de la el.Taehyung parca il chema . . . ce nume frumos . . .

O doamne Sung-Hee , nu te mai gandi la prostii , imi spun in sine si-mi dau palme in cap.Ma dau jos din pat cu greu si pornesc spre living . Sar pe canapea si deschis televizorul dar ma opresc atunci cand observ pungile pe jos .Incep sa strang tot ce era acolo si sa le pun in frigider , dupa care incep sa ma uit la o k-drama.Dupa inca vreo 2 ore de aranjat lucrurile mele din bagaje ma hotarasc sa i-au putin aer.Cu o mica ezitare deschis poarta si pornesc inspre oras.Mergeam pe o straduta pana cand in fata mea vazusem un mic parculet.

Ma plimb alene in timp ce nu-mi puteam lua privirea de la acest parculet. Totul in jur era asa de frumos si immiresmat incat iti provoca o stare feerica in tine. M-am asezat p o banca din cauza picioarelor mele care nu mai puteau rezista si incep sa ma uit prin jur.Atentia imi este captata cand aud vocile a sune de oameni care tipa si striga .Din curiozitate pornesc si eu in urma multimii pana cand raman ajung la destinatie.Nu puteam sa vad mare lucru din cauza oamenilor care erau in fata mea asa ca m-a retras si m-am dat mai in spate rezemandu-ma de un copac.Acum ca ma aflam la putina distanta puteam sa vad cat de cat ceva.Era un fel de masa foarte lunga iar in preajma mesei se aflau niste baieti cu microfoane in mana.Cand casc ochii mai bine il vad pe Taehyung.

Ce cauta el acolo ? O doamne , e un idol ? Proasta Sung-Hee , esti o proasta.Normal ca e idol , doar ii asculti melodiile! Cum de nu mi-am dat seama ?Probabil din cauza socului am uitat complet de tot.

In incercarea de a nu ma vedea incerc sa ma lipsesc mai tare de copacul din spatele meu , aflandu-ma acum la umbra acestuia.Nu cred ca m-ar putea vedea ,dar partea buna este ca eu il pot vedea atat de bine. Are niste trasaturi atat de delicate incat as plange.Imi las capul in jos si incep sa-mi aduc aminte scenele de aseara.

Ooo doamne , mana lui !E doar vina mea ca are acum semn la mana , care oricum i-ar disparea dar tot din cauza mea este.

Imi ridic incet capul si raman incremenita.Taehyung se plimba pe langa mana cu microfonul in mana pana cand privirea lui s-a atintit fix spre mine. Pur si simplu am ramas ca o statuie .Mi-am intors capul crezand ca este cineva langa mine si se uita la acea persoana insa nu era nimeni.Nu are cum sa ma vada , nu are si totusi se uita la mine.Puteam simti obrajii mei cum incep sa se inroseasca din ce in ce mai tare. M-am ascuns in spatele copacului fix cand acesta si-a intors rapid privirea care Suga.

Dupa 5 minute incerc sa-mi aplec capul inafara copacului pentru a vedea daca Taehyung mai este acolo .Ma indepartez putin de copac pastrandu-mi mainile pe scoarta acestuia .Observ ca in fata mea numai este nici o multimea .

Ce naiba ? Am vedenii sau ce ? Puteam sa jur ca era . . . sau . . . cred ca soarele este de vina .

-Dupa cine te uiti ?aud o voce familiara .

Tresar la auzul vorbelor sale si-mi intorc capul robotic catre acea persoana.

-M-ai spariat , spun si-mi pun mana la piept incercand sa ma calmez din cauza sperieturii.Sa nu mai faci asta niciodata , era sa mor ! spun respir usurata

-Scuze , nu stiam ca te sperii asa de repede , spune si incepe sa rada.Deci dupa cine te uitai ?intreaba si-si ridica o spranceana

-Ce ? Aa  ma jucam cu un copi v-ati a scunselea , spun si incerc sa nu-l privesc in ochi 

-Um , nu vad nici un copil .. 

-Asta pentru ca a plecat , c-ce faci aici ?

-Am avut un fan meeting si te-am vazut ca stateai singura langa un copac asa ca am zis sa fiu dragut si sa te salut , deci ce faci ? intreaba si-mi zambeste