Priveam într-o zi pe geam,
Eram mirată,nu-nțelegeam:
De ce-i atâta ignoranță?
De ce oamenii se tratează cu aroganță?
Și acum văd numai oameni manipulați,
Care sunt trădați de proprii frați;
Ce să mai zic de societate?
Care tot ce îți dorește este "moarte".
Trăim într-o lume disperată,
Unde pe străzi se vorbește-n șoaptă;
Nimeni nu-ți spune nimic în față,
Toți au inima de gheață.
Unii cred că vor înfrânge,
Dacă fac rău și varsă sânge,
Dar ei sunt orbiți de fumul de pe al lor drum,
Nu-și dau seama că la sfârșit va fi doar scrum.
Mulți lovesc cu pumnii-n piept
Și pe cel înțelept îl cred un inept;
Ei știu doar să dea din gură
Și să-l critice pe cel ce-ndură.
Cineva,acolo,încă are speranță,
Te miri când îl vezi cu câtă eleganță:
Iubește,trăiește,să fie un învingător;
Crede-mă,e greu să fii un luptător.
Eu îți spun frate,ascultă:
Nu'asculta de lumea multă,
Eu acum sunt doar un trecător,
Dar îți zic : nimic nu e întâmplător!
