WHY ME?! Yaoi

13

Imi deschid ochii somnoros,e de parca un tren ma lovit,zdrobit si m-am reasamblat.Ma uit in jur,observand peretii albi,paratele medicale.Oh!Imi aduc acum aminte...mana imi este in ghips,fata ma ustura si ma doare putin,dar sper ca trece,vreau sa ma ridic,dar fix atunci aud usa cum se deschide.

-Ayumu...

Vocea gemenilor ma face sa tresar,aproape plangand,daca ei si Len nu ma gaseau nu stiu ce s-ar fi intamplat.Vocea imi tremura incercand sa leg cateva cuvinte,dar normal ca oeseau numai sunete mici.Acestia vin langa mine luandu-ma amandoi in brate,primind saruturi pe toata fata.

-Totul va fi bine.spune Soubi.

-Nimeni nu iti va mai face rau.il aud pe Kadae.

-Acum serios?spune Soubi.Cum naiba am ajuns cu doi idioti cu mainile aranjate?continua el.

Am inceput sa rad usor la afirmatia sa,ceea ce ii da dreptate pentru ca chiar amandoi suntem cu mana aranjata.Kadae accidentata,iar eu rupta,ajunsem amandoi într-o situatie ce necesita ajutor.

-Noi vom pleca,maine dimineata v-om veni sa te externam si sa te ducem acasa.

-N-nu...puteti ra-ramane...?

-Din pacate nu,pisoi.spume Soubi.

-Dar promitem ca noaptea va trece repede si v-om veni dupa tine.

-N-nu vreau...sa raman s-singur...

-Totul va fi bine.Promit!

Am incuviintat,acestia iesind,venind Pary,apoi mama lor cu care nu prea am conversat.Inca prezenta sa in jurul mei, nu imi prea convine,dar asta e...Apoi a venit Len,care se invinovateste,dar dupa o palma stanga peste cap,și-a mai revenit.

-Pot sa intru?aud voce atatei.

Ma uit la el,dand usor aprobator din cap.

-Te doare?imi atinge mana rupta.

-Da...

-Imi pare rau....Len ma sunat,dar am fost-

-Ocupat!Da...Stiu!

Acesta ofteaza,asezandu-se pe scaunul de langa patul meu.

-Imi pare rau...pentru tot.

-Nu e vina ta.Esti un parinte singur care munceste pentru doi copii.Stiu ca nu e usor si incerci sa ne faci pe plac mereu.Eu vreau sa imi cer scuze pentru reactia mea.

-Nu!E normal...Adica mama ta a fost o femeie uimitoare.De neinlocuit!Dar...sper macar ca cat d ecat sa te intelegi cu ea...

-Voi incerca!Dar nu iti promit nimik,am si eu limitele mele.

-Multumesc,macar atat.

-Mhm.

-Voi pleca si maine voi veni sa te i-au acasa.

Normal ca noaptea mie mi-a mers greu,ba chiar si asistenta sa speriat de mine dimineata la ce cearcane aveam si ochii rosi de la nedormit,spunandu-mi ca și fata mea e putin palida.

-Vad ca nu a-ti dormit!spune doctorul.

-Nu...

-Am s ava dau cateva somnifere slabe pentru a putea sa dormiti.Din moment ce nu aveti nimik grav,sunt mau bune acestea decat unele piternice.

Dupa inca cateva cuvinte schimbate cu tatal meu,am fost externat,luat pe sus de catre Kadae.Se pare ca si la picioare am primit cateva lovituri,stand instabil pe ele.Nu e ca nu ma pot tine cat de cat,doar ca nu ma pot tine mult.