Capitolul 5 - Cineva stie

162 8 2
                                    

Tamara , cand aude , mai are putin si se ineaca cu cafeaua (scuzati cacofonia) si se grabeste langa patul meu.

- Armin , trezeste-te...! Ce ai facut aseara ?

- Am încercat sa ma sinucid cu o lama de ras, îi raspund eu cu o oarecare nepasare in glas.

- Ce?! Tu ai înnebunit de tot ?! Ti-am zis sa te gandesti , nu sa te apuci sa îți scoți beregata in ploaie si sa astepti sa te salveze cineva!!!

- Dar eu nu..... Stai puțin . De unde stii ca eram in ploaie ? o intreb eu panicata.

- Mi-a spus Annie ca te-a vazut pe geam sarutandu-te cu cineva , îmi raspunde ea cu subînteles. La acest raspuns tresar si îi spun foarte sincer :

- Nu mai îmi amintesc nimic din ce am facut aseara....

- Nu-i nimic , ma strange ea în brate ca pe un copil speriat. Du-te si îmbraca-te .ai vorbim dupa cursuri, imi spune ea cu un glas de dulce , ca de mama iubitoare. Ma ridic încet din pat si ma duc la baie , in fata oglinzii . Chiar daca nu am murit noaptea trecuta , arat de parca sunt moarta. Fața mea e alba ca laptele , buzele sunt crapate , ochii mei sunt rosii , iar eu am numai 5 minute la dispozitie ca sa îmi readuc farmecul . Iau repede gentuța cu "surprize" , cum îi spun eu , ( adica gentuța cu farduri) si repar cat pot. Mă îmbrac cu o rochița din dantela siclam si îmi pun niste expadrile. Ies grabita pe usa , caci ma durea inima sa o mai salut pe Annie , iar de la Tamara îmi luasem deja la revedere cand m-a verificat a patra oara la baie sa vada daca nu am mai încercat odata sa ma sinucid. Cand am intrat în clasa , profesoara înca nu venise . Ma asez in singura banca libera . Imediat intra si profa , iar dupa ea intra si Maxi care se scuza . Cand se uita unde sa se aseze , observa ca singurul loc liber este langa mine. Îmi arunca un zâmbet irezistibil , de parca s-ar gandi la ceva pervers si ma saluta :

- Hei , cum te mai simti ?

Iar eu , încercand sa evit contactul vizual:

- Mă simt bine , mulțumesc.

Dintr-o data , îmi arunc privirea în ochii lui , si vad ca privirea lui coboara asupra buzelor mele . Pur si simplu amandoi intram într-o transa , si ne apropiem incetisor capetele unul de altul . Momentul nostru este distrus de vocea profesoarei:

- Am sa va dau un proiect pe care îl puteți începe din clasa . Aveți timp până mâine sa interpretati un cantec la alegere. O sa fie pe echipe , cu colegii de banca.

În acel moment eu și Maxi ne uitam unul la altul , realizand ca o sa trebuiasca sa ne petrcem timpul unul cu altul . Ma apropii de el și îl întreb :

- Cum o sa rezistam ? citindu-se pe fata mea îngrijorarea.

- Nu o să rezistam , spune el cu o anumita placere în voce.

Se suna , iar noi plecam la mine în camera ca sa ne alegem melodia. Am încercat cât am putut sa îi evit privirea , sperând ca voi fi salvata de fetele care ma asteapta în camera , insa cand am ajuns am vazut pe usa un bilet de la ele pe care scria : "Vezi ca am plecat pana la barul din oras , ne intoarcem peste cateva ore-Annie si Tamara". Citind biletul în acelasi timp cu mine , Maxi spune :

- Se pare ca vom fi numai noi doi....., si afiseaza un zambet irzistibil .

- Da-te la o parte ! îl împing eu si descui usa.

- Ouch...! Asta a durut , spune el sarcastic.

Fără sa vreau afișez unul din zâmbetele mele irezistibile, dezvelindu-mi dintii stralucitori.

- Așa te vreau , spuse el râzând . Zâmbeste mai des , esti superba !

Deja era prea tarziu , numai pe el îl vedeam și uitasem de tot . Dintr-o data , se aud niste pasi în spate si cineva fucind.

- Oare cine a fost ? Întreb eu speriata.

- Oricine a fost , acum ne stie secretul, spuse el în timp ce zâmbetul îi disparea treptat de pe față.

Atracţie Distrugătoare ~ IN CURS DE EDITARE!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum