Visul de toamna începuse frumos că și un boboc de floare lăsat la soare. Vremea se stingea în fiecare secundă de amintirile lăsate în urmă. În fiecare secundă natura își dă toate puterile pentru a mai rezista să vadă ultimile păsări în zbor spre țările de foc .
Copacii lasă frunzele ca și un covor de aur suflat cu bronz ,iar copaci sunt niste fulgere împietrite și negre ale păduri .Poamele sunt păstrate până când toamna este voitoare să le împartă tuturor care o îndrăgesc
Păsările lasă în urmă durerea plecări si lăsarea în urmă a cuiburilor reci .Visul de toamnă începe să plece odată cu venirea ierni ,dar toate au un rost .Toamnă dragă te-ai întors?
