Era o zi de 24 octombrie,o zi posomorata,Vanessa statea pe canapeaua de langa geam si plangea.Iubitul ei tocmai murise cu o saptamana in urma ,de mana cu ea,toata lumea o invinovatea pe ea,incepusa sa creada ca este adevarat. O scurat bataie in usa rupsese linistea din camera,usa se deschise si o voce ferma si subtire a strigato.
- Vanessa, nu vii la masa?
- Nu, pleaca!
- Vanessa ,stiu ca l-ai iubit,dar asa a fost sa fie,o intamplare.
- Nu! A fost vina mea!Din cauza mea Phillip a murit!!
- Vanessa nu spune asta !! Nu esti tu vinovat.
- Atunci de ce toata lumea da vina pe mine?
- Pentru ca oamenii sunt rai si acuza pe nedrept!
- Daa...Asta nu inseamna ca el nu ma mai iubeste? (Rostind cuvintele tremurand)
- Ba da draga mea,el o sa te iubeasca mereu, dar tu ai nevoie si de dragoste vie nu numai de ceea spirituala.
- Nu!!! Poti pleca acum,lasa-ma!!
- Dar,Vanessa!?
- PLEACA!!!!(striga Vanessa)
Vanessa,statea si isi amintea fiecare moment al relatiei.
Cei doi au avut o relatie lunga, pe parcursul a 3 ani, se iubeau atat de mult incat doar moarte a putut sa ii desparta.Aceea zii ,de 18 octombrie,nu o poate uita nimei ziua in care Phillip s-a stins din a traii ,pe bulevad alaturi de iubita lui Vanessa. Cei doi iesisera la o intalnire, in care Phillip vroia sa ii ceara mana. Cand sa pus in genuchii cu mana Vanessei alaturi de mana lui,a simtit o intepetura puternica si a cazut definitiv. Avea o varsta frumoasa, era mai mare decat Vanessa cu 2 ani,ea avand 21,iar el 23.De la un timp se imbolnavise rau, nu vroia sa spuna nimanui,nici Vanessei care ii jurase dragoste eterna.
Vanessa isi aduce placut aminte de momentele frumoase petrecrute impreuna.Langa Phillip a devenit ea femeie,era cel mai frumos baiat la care putea visa ori ce fata aratos,puternic si foarte politicos. Si din nou Vanessa izbucneste in plans,un plans atat de puternic incat parintii ei uraca speriati la ea in camera
- Ce s-a intamplat?! Esti in regula?
- Nu!!! Voi va dati seama a murit Phillip,din cauza mea!!!
- Vanessa nu e adevarat,a avut probleme pe care le-a ascuns fata de toti stii bine chestia asta.
- Nu ma intereseaza eu vreau sa ma duc la el. In momentu acela Vanessa isi loase fotografia cu el si fugi din casa,si se oprise in mijlocul strazii , izbucneste in plans. Afara ploua,era frig si ceata, din zare se vedeau doua lumini care se apropriau rapid de ea. Se aude un scartit de rotii puternic si un strigat,in acel moment Vanessa il vede pe Phillip.
- Iubitule,ce cauti aici ?!!
- Aici, unde!?? Sunt acasa!
- Asta.. inseamna ca o sa ramanem mereu impreuna!!
- Nu! Tu trebuiea sa te intorci inapoi langa toti ceilalti oameni.
- Dar.. de ce nu te bucuri sa ma vezi?!
-Ba da! Dar, nu putem fii impreuna aici!
- Eu nu mai pot iubi pe alt cineva, inafara de tine!
- Ba da ,poti, doar trebuie sa te gandesti la mine.
- Dar....
Dintr-o data totul se facuse alb si auzi "Uite draga a deschis ochii"
- Vanessa, fata mamei, iubita mea!
- Unde sunt?!??
- La spita! Spuse o voce din intuneric.
- Tu cine esti? Poti iesi putin la lumina!?
- Ma numesc Robert eu sunt cel care te-a adus la spital si cel care te-a trimis.
In momentul acela Vanessa i-a sarit in brate si i-a zis la urechie.
- Multumesc!
- Pentru ce, ca din cauza mea puteai sa mori?!
- Pentru ca am reusit sa vorbesc cu iubitul meu!
Robert era confuz. Nu stia cum sa raspunda, nu stia cum sa reactioneze. Tatal Vanessei il lua putin afara din camera in care era internata fata, ca sa poata sa ii povesteasac.
Baiatul se intoarce in camera razand si ii spune:
- Cu placere! Acum inteleg prin ce treci,este o perioada mai grea, dar care in timp o poti depasi,cu ajutorul familiei si a persoanelor apropriate tie, dar cel mai important o poti depasi doar daca vrei tu,.. tu esti singura care poate lu-a deciizile de ati reface viata sociala.
- Da,ai dreptate....,iti multumesc mult.
Baiatul o privi in ochii si ii zambi nonsalant.
