Sunt un copac- multe crengi si multe goluri printre ele. Golurile mele sunt umplute de frunze, de niste frunze instabile si trecatoare. Sunt un copac. Am mereu goluri de umplut. Deseori golurile ramase sunt umplute de rasuflarea trecatorilor, care obisnuiesc sa treaca pe langa mine si... atat. Sunt un copac. Astept sa tin umbra cu maretia mea, dar sunt mic; pot tine umbra unui musuroi de furnici. Sunt un copac si sunt plin de furnici! Fiecare furnica-mi strabata o alta creanga, dar nicio furnica nu apuca sa ma strabata cu totul- ba obosesc, ba pleaca, ba se multumesc cu ce-au strabatut. Sunt un copac. Mi-e teama de furtunile care-mi rup crengile. Pentru ca sunt un copac tanar, furtunile ma privesc deseori doar ca pe o creanga, asa ca trebuie sa continui sa dovedesc ca... sunt un copac. Obisnuiesc sa ma multumesc cu pamantul asta udat mai mult de ploaie decat de oameni. Ma hranesc cu timp si, pentru ca imi place diversitatea, ma imbrac in anotipuri. Sunt un copac. Limitele mele tind spre soare, caci aceea este directia indicata de crengile mele. Sunt un copac. Ma bucur de fiecare pasare care isi face cuib printre golurile mele si ma umple de muzica. Imi place sa ma stiu locuit, util, imi place sa fiu "acasa" pentru aceste fiinte pe care nu le pot opri sa zboare spre un alt copac. Pana la urma, padurea e atat de mare, iar eu nu sunt decat unul dintre copaci. Sunt mic, dar umbra mea e mare. Pasii mei sunt numarati in frunze, iar frunzele mele au soptit departe "Sunt aici.". Sunt un copac. Intr-o zi, voi fi pagina pe care cineva va incepe sa scrie o poveste. Intr-o zi, dupa ce ma voi transforma in poveste, voi fi cuvantul de pe buzele cuiva- si atunci, gata, nu voi mai fi copac.
