”Știu că mi-a mai rămas puțin timp. Vreau ca în acest ultim drum să trăiesc tot ce nu am trăit în douăzeci și unu de ani. Vreau să îmi îndeplinesc douăzeci și una de dorințe. Și vreau să te iubesc pe tine, necunoscutule, deși nu știu cine ești. Vreau să mă asculți, să trăiești cu mine, chiar dacă nu te-am văzut niciod...
"Băga-mi-aș" Ce cuvânt folosit. Des. Prea des. Fii atent și nu pierde. Căci eu nu pierd niciodată. James. Vanessa. Nu se cunosc, nu le pasa si nu stiu de existența celuilalt. Câteva reguli aparent simple dar greu de urmat o fac pe Vanessa sa își ascundă inima. Familia sau prietenii? Cine a schimbat-o mai mult? Trecu...
- sunt ca o furtună, nu pot fi controlată. apar când vreau şi dispar când vreau. adevărat? - adevărat. ideea îi aparține lui -prism, okay? okay.
''Dragă Dylan, spune-mi Georgia, dar ăsta nu e numele meu real.'' All right reserved: @transloucent
Credea că n-o pot înţelege. Că sunt incapabilă să-i comunic sau să o ascult. Credea că nu o văd, că nu o pot citi. Dar eram mereu atentă la fiecare reacţie şi mişcare a sa. O vedeam îndepărtându-se de ceilalţi, închizându-se în sine şi în propria cameră. O urmăream prin crăpătura minusculă din perete. Se privea deseor...
outdated story. written in early 2013 Nu putem contempla amintiri prin fapte, ci prin vorbele pe care le scoatem la iveală din pânza prăfuită a trecutul, chiar dacă el este cinic, acid şi dur. Acesta ne supune şi ne îndeamnă spre hazardare, el singur ştiind că-şi riscă viaţa.
She stands outside In the pouring rain Hoping to drown In something else Then her own pain She stands at the edge Of a hole in the ground Pushing off she wishperes "Angels can fly" Dedicata lui @xArtemisX .
Trebuie să ciţiti intâi Maşina de ingheţată. *nu citiţi după miezul nopţii.* Povestiri de groază #4
„Regret uneori toate greșelile pe care le-am comis. Regret că am făcut anumite persoane triste, regret faptul că nu mă pot face plăcută, dar asta e. Sunt doar un om. Un om care e posedat de demoni. Toate lucrurile pe care le-am făcut în trecut mă reprezintă și îmi arată cine sunt acum.” || idee preluată de la flukey;...
Adolescența într-o țară ca România poate fi cel mai greu lucru pe care trebuie să-l depășească pentru a se cunoaște pe sine.
Povestea scurtă a lui JJ, o fată bântuită de voci. Ea a murit, dar Vocile nu. Sunt una din ele și am venit aici ca să vă spun povestea ei și, oh, ce poveste frumoasă, atât de frumoasă.
Nu o să mă trezesc într-o dimineață și o să urlu că viața e frumoasă. Nu o să mă bucur niciodată cu ce am, când pot să vreau mai mult. Viața nu e frumoasă; nu când nouă ne-au murit toți eroii și-a rămas doar fumul. Așa că voi trece prin liceu vopsindu-mi cerul negru în fiecare dimineață, născându-mă din nou, în fiec...
