A fost odată lumea, lumea noastră. Un pământ frumos dar care alerga prea mult, atât de mult încât să-l îngrijoreze pe Kairos însuși, Zeul Timpului. Din palatul său făcut din ceasuri, privea limbile ceasurilor zurlii, care se învârteau tot mai repede. Ceasurile mai mari reprezentau națiunile, iar cele mai mici, oamenii.
"- Nu mai eşti tu, am inceput sa spun usor. Eşti rece. Eşti nepăsătoare. Ai sufletul pustiu. Parcă eşti pe altă lume. Eşti goală pe dinăuntru. Te-ai pierdut iar. Te-ai schimbat. Nu mai simţi. Eşti tristă. Ai ochii goi. Eşti dură. Nu îţi mai pasă de nimic. Dar ghici ce, la fel de grav sunt şi eu." Volumul doi al trilog...
- Fiecare înger are demonul său. - Dacă tu eşti îngerul, atunci lasă-mă pe mine să port coarnele. Poveste realizata in colaboprare cu @Missimperfect12 Copyright © 2015. All Rights Reserved - @QuyenStefy and @Missimperfect12 *No part of these pages may be used for any purpose. Therefore, reproduction, modification, st...
Cele două vâsle ale vieţii Un părinte bătrân se nevoia spre împlinirea dragostei faţă de aproapele la o apă mare, unde, de dimineaţă şi până seara, el îi trecea pe oameni cu barca, care unde avea nevoie. Ce era deosebit la acesta era faptul că pe vâslele bărcii sale erau scrise două cuvinte: „rugăciune" şi...
Sunt doar gânduri şi trăiri pe care niciodată nu am avut curaj să le arăt. Până acum. De cele mai multe ori din teamă. Teamă că voi rămâne goală, ştiind că toţi mă vor citi şi judeca. Dar am conştientizat că dacă le ţin în mine nu mai au nicio valoare. Poate doar pentru mine. Dar de ce să ţin ceva în mine când nimic...