Nuanță de culoare.

Stau rezemat de un perete. De un perete, dar înconjurat de alți trei. Încolțit de toți patru. Toți patru, de un alb pur, fără vreo mică pată. Fără vreo mică pată, doar albi. Albi ca speranța, speranța moartă din interiorul fiecăruia dintre noi. Dar poate, poate că mai există o mică părticică rămasă, pierdută pe undeva...