Nu cred că are nevoie de descriere. Mai sus, scrie. Va fi despre poezie Și ale ei rime. Nu sunt poet Și o știu prea-bine. Sunt doar un schelet Cu rimele-n piept. Totu-i pe moment. Și scriu ce-mi vine. Sunt doar niște cuvinte Puse în rime.
" Sunt ca o mică luminiță Printre miile de stele, Dar nimeni nu mă privește pe mine Toate privirile-s pe ele"
Poezia e versul ce îmi alină tristețea, rima ce oprește durerea să îmi pătrundă în suflet și să facă ravagii, cuvintele ce mă încurajează să trăiesc printre siluete de oameni și iluzii. Poezia îmi dă aripi să zbor și să meditez de deasupra norilor asupra tuturor păcatelor omenirii. Mă ajută să uit că sunt și...
♡Dedicată lui @loser696969 şi altor visători♡ • • • ~primele capitole sunt jalnice, dar jur că există şi capitole acceptabile.
Ceea ce trăim ne face diferiți de restul, iar ceea ce simțim ne face mai tari, mai maturi, mai buni și nu în ultimul rând mai răi.
"Lasă inima să vorbească, când tăcerea dintre noi ne nimicește"-Anonimul trist
Privește-l acum, e fericit, l-ai abandonat când avea nevoie de tine, erai singura de care avea nevoie atunci, dar după un timp a întâlnit-o pe ea, i-a schimbat viața, l-a făcut să creadă din nou în el, ia oferit o nouă șansă la fericire... Știu, că acum regreți că l-ai lăsat, dar când l-ai avut, l-ai făcut să sufere...
„Oamenii caută fericirea cum caută sângele inima. Când nu mai curge sânge în inimă, omul se usucă, spune tata." ━ Aglaja Veteranyi, „De ce fierbe copilul în mămăligă" ______________________________________________ ~ Toate drepturile rezervate, 2019 ~ ©Dee1ME
Am construit un oraș din stele, în mijlocul lor scânteind sufletul unui poet. În fiecare dintre ele am așezat cu grijă versuri impregnate cu petele aprinse ale sentimentelor. Amprenta mea se află în această culegere de trăiri. Sunt un simplu trecător pe strada cu felinare aprinse ce cu fiecare pas își lasă urma unor a...
