Manifestatul poate nu a fost pentru mine până acum, dar jur că indirect am aspirat la cineva care să mă facă să râd când plâng ca o fraieră. De cineva care să știe să nu mă lase singură când sunt nervoasă, ci doar să mi ofere o îmbrățișare și liniștea câtorva bătăi de inimă.
Am visat ca acel el care va apărea în viața mea să nu mă înțeleagă întrutotul, pentru că nici eu nu o fac, ci doar să mă ajute să înțeleg, să înțelegem. Visam să se înțeleagă de minune cu tata, care e un om dificil, cu mama care nu e nici ea o fire ușor de mulțumit și iată mă la aproape patru luni – de când vorbim non stop – , când s-au cunoscut, le-a intrat pe sub piele tuturor. În condițiile în care prima dată când l-am văzut i-am aruncat o privire din aia gen "ce-i și cu tine?". Și poate că începutul nu ne-a fost chiar obișnuit, dar nici noi nu părem prea obișnuiți, adică cine se plimbă pe o faleză prin ploaie torențială de parcă ar fi canicula de pe lume, pe deasupra îți mai culege și flori din boscheți pentru a ți însenina ziua ploioasă.
Dar să vă mai spun că acum un an, al meu se plimba cu una dintre prietenele mele, atunci când l-am văzut prima dată. Destin sau nu, dar el se plimba cu actuala în timp ce s-a întâlnit cu viitoarea.
Iar de la o mică poveste, m-am lungit la ditamai romanul. Nu știu ce să vă spun, dragele mele, nu știu cât funcționează manifestatul, dar ideea e că ceea ce vă doriți cu sufletul și inima va venii când vă așteptați mai puțin. Doar așteptați, căutând cu pași micuți și acel ceva vă va găsi.<3