Gabriel Lascu

Salut știu că-i târziu oare îmi puteți da o părere aici în comentarii?
          
          Am scris aceste versuri: 
          
          Aș da orice să-mi șterg, cu dosul palmei, durerea surdă,
          să-mi încrețesc vârful sulițelor de gene, pipăind surâsul alunecos al crestelor,
          care se preling în jos,
          unde sălcile își întind frunzele, privind spre Someș.
          
          Viță de lauri îmi sunt berbecii care behăie,
          precum vântul ce le suflă blana încoace și încolo.
          Letală frunză, deseori îmi poposește mâna.
          
          Ești ca o păpădie de sunătoare care-mi alină rărunchii.
          Pânza de păianjen mi-e columna ce se înalță în turnul picăturilor de rouă.
          Ar fi un măr perfect din care nu s-ar putea mușca.
          
          

Ar merita să o public?
          
          Mlădioasă coroniță din toamna fără glas,  
          negru ochi care-mi tulbură sufletul,  
          scaiet de lumină al râncedului sărut;  
          Viscol galben, vântul îmi azvârle creasta părului  
          ca ramurile codrilor stinși în picurii de ceață.
          
          Ielele dănțuiesc cu fustele desfăcute,  
          focul vetrei alină codrul părăsit;  
          încheietura mâinii, cătușă a fumului destin,  
          secera din lună alungă vuietul liniștii,  
          umbra își ascunde aripa de lumină în scorbură,  
          pui de șacal al urletului mister, culci cu gheară iarba,  
          cărările nopții le urli, alungi strigoi în păpuși de fân.
          
          Privești în dorul meu ca-n toate ființele…

@ Andreealbui22  îs între ciocan și nicovală.
          Coordonatorul de cenaclu mi-a sugerat să elimin retorica din prima asa ieșit a două poezie care îmi place. Sa fie vb între noi m-am atașat de prima, a două va fi posibil criticată. Acum nu-i pot mulțumi pe toți 

Am scris două variante pentru aceiași poezie care va place mai mult?
          
          Ce-am făcut să merităm indulgența iertării creatoare,
          să ne scăldăm sufletul în frunzele ruginii de lauri,
          să ridicăm temple din castane,
          chivote de îngeri care s-au coborât
          să îmbrace copacii desfrunziți?
          
          Oh, dulci sunt crengile bătute de păsări de vânt,
          purtate sârguincios
          peste piscul Someșului rece.
          Mă minunez, mă minunez de creația care se șterge și poate,
          stihii de cretă —
          zăbranică cenușă, cremene căruia i s-a putut da sărutul pământului.
          
          Ce-am făcut să merităm providența uitării,
          iertarea condiționată a frunzelor de ace
          care nu-și pierd bocetul de liniște.
          Îmi aplec ochii în scoarța învelită-n
          verde staniol.
          Umbrită, firavă, umbră.
          
          Oh, Mihail, Gavril, Rafael, Uriel, Raguel, Fanuel și Sachiel…
          Umbriți nebunia
          frumuseții naturii!
          
          ---------------------------------------------------------------
          
          indulgența iertării creatoare,
          ne scaldă sufletul-n frunze ruginii de lauri,
          ridicăm temple din castane ale tăcerii,
          chivote de îngeri care s-au coborât
          să îmbrace copacii desfrunziți.
          bătute de păsări de vânt sunt crengile dulci,
          purtate sârguincios
          peste piscul Someșului rece.
          
          stau mut la vederea creației care se șterge, când eu nu pot—
          cremene căruia i s-a putut da sărutul pământului,
          o iertare din care nici un cui n-a ieșit
          din mâini.
          merit o providență care mă vrea uitat
          prin cortosiunile de frunze care cad.
          
          îmi aplec ochii-n stihiile de umbre,
          ca să-mi șterg istoricul durerii din matcă.
          Mihail, Gavril, Rafael, Uriel, Raguel, Fanuel și Sachiel
          și zeii mei au dreptate lor;
          umbriți-mi columna
          să ne ștergem cu toții încet,
          sfărâmând gândul de orice marmură
          până parcurge nilul lumea de apoi.

Ai devenit poetul meu preferat, îți iubesc poeziile.

Tot stau și mă gândeam în ultima perioadă, ce înseamnă o poezie matură?

          Sunt încântat să vă anunț că tocmai am publicat o nouă poezie intitulată "Ecou de absență". Este o lucrare care îmi este foarte dragă.
          
          Vă invit să trageți un ochi (sau doi!) peste ea și să împărtășiți gândurile voastre.
          
          Vă mulțumesc pentru susținerea continuă.

Salutare!  Am modificat poezia "Androidul Universului 25" și am tăiat unele versuri care mi s-au părut irelevante. Vă invit să vă dați cu părerea! ✨

@ Andreealbui22  mulțumesc mult și tu ești talentată

           **Descoperă Poezii pe Wattpad** 
          
          Dragi pasionați de poezie și exploratori ai sufletului,
          
          Vă invit să pășiți în lumea versurilor mele, o colecție de poezii care vorbesc despre natură, emoție și transformare. Fiecare poem este o fereastră către o lume plină de imaginație și sensibilitate, unde cuvintele dansează în șoapte și gânduri.
          
          **Vizitați culegerea mea de poezii, "Dans în șoaptă", pe Wattpad:**
          
          - **Desprins din sânul cer** - O meditație asupra efemerității și frumuseții naturale.
          - **Cristal oval** - O celebrare a libertății și a grației sub un cer imaculat.
          - **Vocala din ou** - O explorare a nașterii, transformării și renașterii.
          
          Pentru a citi și a vă pierde în aceste versuri, vă rog să mă urmăriți pe Wattpad și să vă alăturați călătoriei mele poetice.
          
          Vă mulțumesc pentru că sunteți alături de mine în această călătorie a cuvintelor și aștept cu nerăbdare să împărtășim împreună frumusețea poeziei.
          
          Cu drag
          -NICOLAS-GABRIEL-