l

https://youtu.be/sV2BiD9LCn8 
          
          
          cuvintele nu pot exprima cât o ador pe femeia asta şi ce stare îmi dau melodiile ei 

,,Prin armele-i domneşte Marte, 
          Cât de război nu se desparte, 
          Dar uneori, el, cel cumplit, 
          Captiv de dorul tău rănit, 
          Rămâne-n braţele-ţi divine.
          Şi-aşa priveşte-n sus spre tine, 
          Cu capul rezemat de sân, 
          Sorbindu-te din ochi, păgân, 
          De parcă sufletu-i acuma, 
          De buza ta se ţine numa." 
           
          Titus Lucretius — ,,Invocaţie către Venus".
          
          

cand ai melodii pe care abia astepti sa le folosesti, fiindca se potrivesc perfect cu actiunea cartii tale, dar mai ai de asteptat mult pana atunci, pentru ca nu poti grabi actiunea. #kindasooninEOS 
          
          
          https://youtu.be/jLrKdPOyva4
          
          

gagica e phoebe?

de câteva zile, wattpad are delay mai mare în a-mi arăta notificările decât are CFR în a ajunge la destinaţie. asta spune multe. 
          
          @wattpad, what's good? 

happy new year ❤

,,[…] Profitând de faptul că fiul său era complet absorbit de rândurile pe care le scana cu repeziciune, Arthur îl analizase cu dragoste, un zâmbet cald arcuindu-i buzele subţiri. Între sprâncenele dese ale copilului, se adâncise o încruntătură prea bine cunoscută de către Arthur, pe care Edan parcă o preluase de la mama sa, Christine. Sclipirile ludice ale ochilor verzi umpleau inima lui Arthur de mândrie părintească şi admiraţie, dar şi nostalgie; Edan moştenise irisurile de culoarea pădurii de la Christine, alături de puterea acesteia de convingere şi încăpăţânarea ei. De la Arthur, îşi însuşise trăsăturile dure, viclenia şi, în mod contrastant, un calm de invidiat. 
          
                    Câteva bucle din părul des îi căzuseră pe frunte, obturându-i vederea. În acel moment, Edan îşi ridicase privirea din foile înşirate pe masă, întâlnind ochii căprui ai tatălui său. Îi zâmbise şiret, după care se oprise cu indexul asupra unui detaliu scris pe o foaie. Îşi îndreptase spatele, zâmbetul ştrengar părăsindu-i buzele rozalii; chipul tânăr îi fusese acaparat de o mină serioasă, ceea ce îl făcuse să semene izbitor cu tatăl său. 
          
               — Alibiul lui e fals, rostise cu o lejeritate şi convingere deprinse de la Arthur. Iar la auzul acestor cuvinte, acesta din urmă surâse mărunt, însă, în inima sa, bucuria se revărsas fiecare colţişor." — Capitolul 3. Răsuflarea Lui Ker 
          
          sneak peek xx 
          

thanks, dude. #foreverinspo
          
          https://youtu.be/vedgTokXj04
          
          

,,Corpul firav al fetei rămase nemișcat pe pământul rece. Tânărul îşi scutură braţele, privind fascinat ființa fără viață ce zăcea sub greutatea lui. Se ridică, apoi înghenunche lângă ea, scoțând din buzunar un cuţit, cu care sfâşie grăbit bluza albă și subţire a fetei. O privi hipnotizat, apoi apropie lama de pielea pală şi crestă o linie adâncă pe pieptul ei. Sângele ţâşni imediat şi se scurse cu repeziciune pe pământul bătătorit, pătând în drumul său mâinile bărbatului. Acesta închise ochii, savurând în tăcere momentul. Nu se opri însă, trasând alte două linii, formând un H ce se întindea de la baza gâtului până deasupra sânilor. Prinse braţele fetei şi, cu un calm tipic unei persoane căzute în brațele demenţei, o întoarse cu spatele spre el. Rupse materialul rămas al bluzei şi îşi repetă acţiunile, de această dată crestând în pielea ei un H de dimensiuni mult mai mari, ce îi marca fetei întregul spate. Îşi privi opera cu o mândrie dezgustătoare, rânjind malițios; crimele lui nu erau tipice pentru un asasin în serie. Uneori își omora întâi victimele și abia apoi le schingiuia trupurile. Alteori, totul se întâmpla fix invers. Nu era pentru că nu ar fi știut ce făcea, ci pentru simplul fapt că stârnea confuzie în minţile oamenilor; iar el iubea să se joace joace cu minţile lor." — Capitolul 2. Aripile Lui Icar 
          

,,— Pentru numele lui Dumnezeu, Halia! insistă blonda pentru a patra oară în decursul ultimelor cincisprezece minute. Ştim amândouă la fel de bine cât de mult iubeşti L'Amour şi ce înseamnă locul acela pentru tine. Nu-nţeleg de ce n-ai vrea să mergem tocmai acum, se încruntă Kendra. Plus că în seara asta cântă şi Edan Moore, continuă visătoare, grimasa anterioară de pe chipul tinerei fiind înlocuită de un zâmbet vinovat, îndreptat către Halia. Aceasta din urmă o privi cu o sprânceană ridicată, gest atât de caracteristic, urmat de o legănare uşoară a capului şi un surâs subtil. 
          
               — Te comporţi de parcă Edan Moore ar fi reîncarnarea lui Elvis, o tachină jovial. 
          
               — Imposibil, pufni blonda indignată. Dar are acel ceva specific, intrigant, pe care e imposibil să-l negi, Halia." — Capitolul 1, L'Amour.