E ora 1:16 noaptea, iar eu nu am somn din cauza ochilor ce mă ustură îngrozitor din cauza plânsului.
Afară plouă cu găleata,iar eu stau în pat,învelită ca într-un cocon,cu ursul de pluș lângă mine și un câine care sforăie.
Cred că sunt mai multe cauze ale faptului că eu am insomnii,dar cred că cea mai relevantă ar fi vizionarea unui film.
Nu,nu unul de groază, ci unul plin de emoții și lecții de viață.
De la problemele unui tată, până la problemele fiicei,adultă fiind.
Și da,eu chiar stau la ora asta să reflectez asupra filmului ăstuia.
Dar chiar m-a marcat.
Serios vorbind.
Mi-a adus aminte de momentele frumoase,dar puține, petrecute împreună cu tatăl meu.
Ceea ce îmi redeschide unele răni de mult cicatrizate.
Și nu,nu e mort tatăl meu.
Pur și simplu a făcut prea multe ca să își mai merite acest rol.
Și nu știu de ce am scris asta,aici,dar cred că am avut nevoie de chestia asta,să mă descarc undeva,și cred că Wattpad-ul a fost o alegere bună.
So,dacă vreți să discutăm chestii,sau vreți sfaturi,sau idk,dati-mi mesaj,căci am o noapte întreaga la dispoziție *și să mă scuzați dacă nu o să vă răspund la un moment dat,posibil ca printr-o minune să fi adormit*
Și da.
Aia e.
Eu deocamdată rămân cu sunetul ploii împletit cu liniștea până poate îmi dă vreo bufniță nocturnă cu insomnii -sau fără- mesaj.
Kisses.
